Săptămâna trecută, deputatul Dan Constantin Mazilu, preşedintele UNPR Vâlcea, a protestat împotriva uşurinţei cu care a fost tratat în mediul public cazul plutonierului-major Claudiu-Constantin Ştefan Vulpoiu, decedat recent în Afganistan. În şedinţa de plen a Parlamentului, parlamentarul a susţinut, printr-o declaraţie politică, importanţa cinstirii eroilor adevăraţi. “Îmi doresc să îi luăm ca model şi nu să-i îngropăm în uitare! Îmi doresc să devenim şi mai patrioţi, chiar dacă asta nu ne ţine de foame, dar ne înnobilează sufletele încărcate de problemele vieţii”, susţine parlamentarul vâlcean.

“În epoca demitizărilor, a devenit stânjenitor să vorbim despre eroi”

Dan Mazilu îl citează pe scriitorul american Bernard Malamud, care sublinia că “Fără eroi suntem toţi nişte oameni simpli fără să avem habar până unde putem ajunge”. “Mulţi dintre soldaţii români din Afganistan au ajuns să identifice un astfel de drum lung care i-a condus spre nemurire. Cazul plutonierului-major Claudiu-Constantin Ştefan Vulpoiu nu mai este de multă vreme deloc singular. Dar românii au ajuns, din păcate, să vorbească din ce în ce mai puţin despre eroii noştri... Probabil pentru că în epoca demitizărilor pe bandă rulantă pe care o parcurgem, a devenit stânjenitor să vorbim despre eroi. În România, moştenirea eroilor este încă şi mai grea decât în alte părţi ale lumii din cauza folosirii excesive a acestora de către propaganda regimului comunist. Şi totuşi trebuie să vorbim despre eroii noştri, fie ei din istoria îndepărtată a neamului românesc, fie aparţinând celei recente”, susţine deputatul vâlcean în declaraţia sa politică.

“Amintirile sfinte se şterg, tradiţiile multiseculare se uită”

Parlamentarul deplânge uitarea la care sunt condamnaţi cei care se sacrifică azi pentru cauza României. “Când unui popor îi slăbeşte puterea de a-şi iubi şi de a-şi respecta valorile, atunci se află în declin. Când viaţa poporului începe să se descompună din cauza rătăcirilor, a indiferentismului religios, a luptelor încrâncenate pentru putere, uitându-şi credinţa strămoşească şi istoria, atunci patria se stinge. Sufletul neamului pare că se spulberă. Fără acesta, trebuie să subliniez, cu mult regret, că amintirile sfinte se şterg, tradiţiile multiseculare se uită, iar sub ochii noştri nu rămâne decât cadavrul unui popor, alături de mormântul unei patrii”, mai arată Constantin Mazilu.