Opinii

 

Reformarea BNR şi ASF, o şansă pentru piaţă şi bunăstare pe termen lung

Nu cred în puterea reglementatorului de a elimina ciclul economic. Este un mit perpetuat de reglementatori pentru a-şi justifica existenţa. În acelaşi timp, nu cred că putem să trecem direct la un sistem fără reglementare. Este imposibil peste noapte şi nici nu cred că se va putea vreodată, chiar dacă teoretic pare soluţia optimă.
Astfel, pentru mine, soluţia nu o reprezintă desfiinţarea BNR sau ASF. Dar a venit momentul să fim foarte clari şi specifici în cerinţele noastre pentru reglementatori. Dacă le cerem imposibilul, să elimine ciclul economic de exemplu, atunci ne vor cere să fie remuneraţi pentru asta. Chiar dacă nu o să livreze niciodată şi majoritatea dintre ei ştiu asta.
Să luăm cazul BNR. În ultimii 24 de ani, BNR a avut câteva obiective simple. Stabilitatea preţurilor din economie, altfel spus menţinerea puterii de cumpărare a leului, şi stabilitatea sistemului financiar bancar. Când tragem linie, vedem că BNR nu a îndeplinit niciunul dintre aceste obiective. În ceea ce priveşte puterea de cumpărare, nu trebuie să fii economist ca să vezi că orice persoană din România ar preferea să fie plătit în euro şi nu în lei. Asta înseamnă că nimeni nu are încredere în moneda naţională pe termen lung. Chiar şi purtătorul de cuvânt/consilierul guvernatorului, când a vorbit de salariul şefului, a folosit moneda euro pentru a prezenta suma. Sunt sigur că dacă l-am fi întrebat cât câştigă guvernatorul în lei ar fi avut nevoie de ceva timp să verifice.
Referitor la sistemul bancar, lista lungă de falimente din ultimii 24 de ani oferă dovezi clare ale eşecului reglementatorului în ceea ce priveşte eliminarea ciclului economic. Mai mult, deciziile din octombrie 2008 şi cele care au urmat au crescut neîncrederea sistemului financiar în politica monetară, iar efectul se vede în dinamica creditării.
Dar, deşi avem dovezi clare că BNR a eşuat în ceea ce priveşte cele două obiective cu care a fost mandatată de societate, salariile în BNR au crescut de la an la an, iar numărul angajaţilor a rămas mare comparativ cu numărul angajaţilor din alte bănci centrale, chiar şi atunci când ajustăm pentru numărul populaţiei. De fapt, BCE angajează mai puţini oameni decât BNR şi oferă servicii unei zone economice mult mai mari.
ASF a fost construit după chipul şi asemănarea BNR. Nu a fost nicio competiţie pentru funcţiile executive şi nici nu ştiu să fi fost vreuna pentru funcţiile de consilieri, directori etc. Când a apărut ASF am scris o opinie (Tipul reglementatorului contează) în care spuneam că există două tipuri de reglementatori. Primul tip este reglementatorul care nu înţelege piaţa şi poate chiar o dispreţuieşte şi atunci va încerca să o păstreze mică pentru a o putea controla. Al doilea tip este reglementatorul care lasă piaţa cât mai liberă şi încearcă să se educe pentru a nu rămâne în urmă. Ştiam că BNR este deja primul tip de reglementator având în vedere mărimea pieţelor valutare şi interbancare. Despre ASF spuneam că are de ales.
La aproape 12 luni de la această opinie, cred că ASF ne demonstrează că a ales tipul 1, din păcate. În acelaşi timp, discuţiile recente despre remuneraţia angajaţilor din ASF oferă o şansă pentru a spune clar ce vrem de la reglementator şi mai ales ce să se întâmple când reglementatorul nu îşi atinge obiectivele. Este o şansă de a lega remuneraţia celor din BNR şi ASF de performanţă şi de a introduce în acest proces şi opinia clientului. Cel care beneficiază de serviciile bancare, de pensii, asigurare sau de piaţa de capital reglementate de BNR şi ASF.
În acest moment, relaţia reglementator-reglementat lucrează în detrimentul consumatorului final de servicii financiar-bancare. Acest lucru este evident atât pentru cei care folosesc servicii bancare, cât şi pentru cei care folosesc alte tipuri de servicii financiare în economie. Încrederea cetăţenilor în sistemul financiar-bancar este în scădere. Toate acestea arată şi către un eşec al reglementatorilor, BNR şi ASF.
Este posibil ca după ce facem această analiză să realizăm că societatea noastră vrea acest gen de reglementator: să ţină pieţele mici şi controlabile, iar veniturile să nu fie corelate cu performanţa. În acest caz, trebuie să înţelegem că, deşi o să avem creşteri din când în când ale economiei şi pe aceste pieţe, vom rămâne mereu ultimii în ceea ce priveşte bunăstarea şi puterea de cumpărare. Fără eliberarea pieţelor nu avem cum să creştem mai rapid decât restul Europei an după an pentru a putea închide diferenţa de bunăstare dintre noi si ei.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...