Special

Turismul montan din Oltenia, căutat de cehi, ignorat de autorităţile locale

Puturoşenia şi nepriceperea primarilor din nordul regiunii lasă turiştii de izbelişte

Traseele montane destinate turiştilor obişnuiţi cu sălbăticia şi condiţiile precare de trai de pe crestele munţilor Parâng şi Căpăţânii aduc anual sute de turişti străini. Atraşi de peisajul neatins de mâna omului aceştia sunt expuşi însă riscurilor prin lipsa refugiilor şi a cabanelor de creastă sau a dotărilor existente în acestea.

Sezonul estival deschide de obicei drumul cohortelor de turişti din Cehia, Polonia sau Ungaria care iau la pas crestele masivelor Parâng-Şureanu sau Căpăţânii, dar care se pot trezi neajutoraţi în faţa furiei naturii dezlănţuite.

Prea puţine refugii, prea multă indolenţă

Din Hunedoara şi până în Vâlcea, lângă Băile Olăneşti, montaniarzii care iau la pas crestele Parângului sau ale Căpăţânii circulă într-adevăr pe un tărâm virgin. Refugiul de lângă Căldarea Cârja şi Refugiul Agăţat sunt întreţinute de Salvamont Hunedoara, prin grupul din Petroşani, gorjenii s-au mulţumit cu Rânca, în timp ce în Vâlcea, doar la Vaideeni şi Olăneşti s-au ridicat două refugii şi s-au refăcut două-trei stâne puse în apropierea potecilor ce străbat Carpaţii Meridionali. „Din păcate, nu prea avem ce oferi în materie de siguranţă/refugiu pe crestele munţilor noştri. Sunt iniţiative ale unor primării care, într-adevăr, pot fi lăudate, dar în alte locuri ne lovim de o puturoşenie groaznică din partea autorităţilor locale”, explică şeful Serviciul Judeţean Salvamont Vâlcea, Mircea Lera.

Creste descoperite

"Asta este hiba noastră, că nu reuşim să atragem atenţia asupra unor posibilităţi de investiţii minime cu un impact inimaginabil. Atunci, într-adevăr, România s-ar face cunoscută", Mircea Lera, şef Serviciul Salvamont.

Cu un potenţial turistic deosebit, Vâlcea nu îşi poate fructifica la maxim comorile naturii din cauza indolenţei de care dau dovadă unii primari. Astfel, deşi zona Malaia se dovedeşte una dintre cele mai căutate din judeţ, datorită frumuseţii peisajului, amenajarea refugiilor pe crestele munţilor nu a atras în mod deosebit atenţia autorităţilor locale, deşi acestea nu ar fi trebuit decât să administreze fonduri europene nerambursabile. „Pe partea cu Malaia nici nu ştiu ce să mai zic! Am mers la primărie, am încercat să îi ajutăm în creionarea unui proiect care le aducea în administrare 250.000 euro pentru construirea unor refugii de creastă şi am fost refuzaţi din prima. Ni s-a spus că există un proiect deja depus. Au minţit fără jenă, aşa cum am observat ulterior. Nu cred că am mai întâlnit primărie care să refuze o mână de ajutor în obţinerea a 250.000 euro”, spune şeful salvamontiştilor vâlceni. În zona Brezoi-Malaia-Voineasa-Vidra, turiştii nu găsesc adăpost decât în stâne dărăpănate, iar marcajul de creastă abia se mai observă.

Investiţie SAPARD la Vaideeni

Pe raza comunei Vaideeni, autorităţile locale au reuşit să atragă fonduri europene pentru construirea a două refugii sub vârfurile Nedeia şi Ursu. La Căşărie şi Ursuleţu, cele două popasuri binevenite în calea călătorilor ce iau în piept creasta Căpăţânii, banii europeni au dat rezultate, iar noul primar din Vaideeni se gândeşte să transforme zona într-o ministaţiune montană. „Am creionat un proiect pentru transformarea zonei de sub cele două vârfuri într-o zonă de turism. Vom beneficia şi de o distanţă relativ mică faţă de pârtia de schi de la Vidra, iar pe viitor această zonă se poate dezvolta”, explică Daniel Băluţă, primarul din Vaideeni.

Paşi mici

Cu toate acesta, salvamontiştii vâlceni se declară nemulţumiţi de lentoarea cu care se desfăşoară lucrurile în această direcţie. „În ultima săptămână am găsit eu vreo trei grupuri de turişti cehi şi polonezi care băteau creasta munţilor. Din păcate, pentru protecţia oricui care parcurge un traseu de creastă s-au făcut prea puţine. Dotările la cabanele de creastă sunt minime, refugiile sunt prea puţine, iar investiţiile în turism evită zona de turism în sălbăticie. Din cei 30-35 de cehi văzuţi într-o singură săptămână, credeţi că nu s-ar fi oprit 10 să mănânce o jintiţă, să călărească pe un cal sau pe un măgar pe creasta muntelui? Nu ar fi înoptat nimeni la o stână să doarmă în sarică? Asta este hiba noastră, că nu reuşim să atragem atenţia asupra unor posibilităţi de investiţii minime cu un impact inimaginabil. Atunci, într-adevăr, România s-ar face cunoscută”, conchide Mircea Lera.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...