Opinii

 

Relaţia şomaj - NAIRU: contează nivelul, dar şi cine este mai mare

Mi-a atras atenţia o declaraţie din partea unui reprezentant al Guvernului, care spunea cam aşa: rata şomajului în jur de 7% şi apropiată de NAIRU. Referirea la relaţia şomaj - NAIRU a apărut într-un articol în care erau enumerate realizările guvernării actuale. Având în vedere contextul, eu înţeleg că o rată a şomajului de 7% este un lucru bun.
În primul rând, ce este NAIRU? NAIRU - “non-accelarating inflationary rate of unemployement” - în traducere: rata şomajului care nu produce presiuni inflaţioniste. Nu am să intru un teoria acestui concept, dar am să spun că este diferit de ceea ce Milton Friedman numea “natural rate of unemployment” - rata naturală a şomajului. NAIRU este o variabilă care nu poate fi măsurată şi astfel trebuie estimată: prin filtre statistice sau pe bază de modele teoretice. În plus, valoarea NAIRU nu este constantă în timp.

Revenind la declaraţie, deşi pare inofensivă, implică consecinţe cu un cost real (potenţial) foarte mare pentru noi ca societate. Declaraţia pune rata şomajului în apropierea NAIRU. Dar nu spune dacă rata şomajului este mai mare sau mai mică decât NAIRU. Dacă rata şomajului este mai mică decât NAIRU, atunci există presiuni inflaţioniste şi politica economică, fiscală şi monetară trebuie să ţină cont de acest lucru în deciziile viitoare dacă nu se doreşte o dezechilibrare a economiei. În schimb, dacă rata şomajului este mai mare decât NAIRU, atunci şomajul poate să scadă fără ca aşteptările inflaţioniste să crească. Astfel, în cel de-al doilea caz, în viziunea celor care se folosesc de astfel de modele pentru a descrie o economie, politica economică ar putea fi folosită pentru a stimula cererea pe termen scurt fără riscul de a produce presiuni inflaţioniste. Este evident că acest caz este cel preferat de clasa politică, chiar şi de instituţiile “independente” ale statului, pentru că există impresia că stimularea economică prin intervenţia statului reduce rata şomajului fără să pună presiune în plus pe inflaţie.

Totuşi, există o problemă foarte mare: NAIRU nu este observat şi nici măsurat, este o variabilă estimată. Astfel, având în vedere că este vorba de o estimare, există probabilitatea foarte mare ca Guvernul/banca centrală să nu ştie în ce punct se află economia faţă de această variabilă (aşa cum am văzut în 2008, când nici Guvernul şi nici BNR nu au ştiut). În acest context, deciziile de politică economică pot destabiliza economia - să adâncească o recesiune sau să exagereze o perioadă de avânt.

Să ne uităm la un exemplu şi să urmărim rata şomajului şi o estimare a unui trend (un fel de NAIRU). Estimarea este pur econometrică, nu implică niciun fel de teorie economică, dar, ca şi în cazul PIB – potenţial, există diferenţe foarte mici între filtrele econometrice şi estimările bazate derivate din modele teoretice. Cum eu nu am încredere decât în foarte puţine modele teoretice, prefer să las datele să vorbească. Observăm că, în acest moment, rata şomajului este aproximativ egală cu rata NAIRU (7,22% estimarea vs. 7,3% rata şomajului). Ce înseamnă asta, dacă ar fi adevărat? O scădere a şomajului sub nivelul de 7,22% ar creşte aşteptările inflaţioniste. Bineînţeles, aici presupunem că NAIRU rămâne constantă în timp, nici nu creşte şi nici nu scade. Astfel, eu înţeleg mesajul din partea Guvernului aşa: am adus economia la un moment în care resursele sunt angajate eficient pentru că la acest nivel nu avem aşteptări inflaţioniste pentru viitor. Totuşi, acceptând această concluzie, ar trebui să ignorăm că în trecut au fost ani când NAIRU era aproape de 6,5%. Provocarea pentru clasa politică şi tehnocraţii plătiţi de stat este să reducă acest NAIRU încât economia să angajeze din ce în ce mai multe resurse fără să pună presiune pe inflaţie.

Rămâne o întrebare. Studiile arată estimări ale NAIRU în scădere. Este adevărat, vorbim de estimări pentru ţări dezvoltate. Sunt multe explicaţii pentru o economie care funcţionează fără să creeze aşteptări inflaţioniste, cu un şomaj din ce în ce mai mic. De cele mai multe ori, creşterea productivităţii este o explicaţie pentru un NAIRU în scădere. Provocarea pentru tehnocraţii Guvernului este să spună de ce creşte NAIRU în România. Altfel spus, de ce economia funcţionează cu o rată a şomajului din ce în ce mai mare?

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...