Opinii

 

Mitul austerităţii la români

Intervenţionismul, adică socialismul, câştigă teren în ultimii ani în România. Cauzele sunt multiple dar o mare parte din justificarea unui prezenţe mai mari a statului în economie se bazează pe o idee falsă: guvernul anterior a implementat măsuri de austeritate şi acum noi (guvernul actual) trebuie să le corectăm. Măsurile respective sunt:
1) Reducerea temporară a salariilor în sectorul bugetar: a) – 25% 6 luni în 2012; b) + 11% în 2011. c) +16% în 2012.
2) Creşterea TVA de la 19% la 24%.

Deşi austeritatea este înţeleasă de fiecare cum vrea, cred că în general se referă, când vine vorba de economie, la o reducere a cheltuielilor bugetare nominale. Există şi interpretări care spun că austeritatea înseamnă o reducere a cheltuielilor şi o creştere a taxelor, ţinta fiind un deficit mai mic. Nu sunt de acord cu această interpretare pentru că susţinătorii programelor de restructurare a statului, austeritate pentru socialişti, înţeleg foarte bine că o creştere de taxe subminează efectele pozitive derivate din reducerea cheltuielilor publice. Astfel, un program de austeritate ar trebui să fie uşor de identificat în urma analizei evoluţiei cheltuielilor publice.

Dacă analizăm evoluţia cheltuielilor de la buget în milioane RON, constatăm că nu există o reducere a cheltuielilor publice în perioada 2010-2013. Astfel, evoluţia cheltuielilor publice nu susţine teza austerităţii. Ar trebui să ne oprim aici.
Totuşi, susţinătorii acestei teorii false ne trimit atunci către cheltuielile publice ca procent din PIB. Este adevărat, în acest caz, observăm o scădere a cheltuielilor de la buget ca procent din PIB după 2010 (nu în 2010 cum era normal). Din păcate, cei care susţin că această scădere este o dovadă care arată prezenţa unui program de austeritate în România nu spun şi care ar fi fost nivelul cheltuielilor publice dorit de aceştia – optim din punctul lor de vedere pentru economie. În 2010, cheltuielile publice ca procent din PIB erau mai mari decât în 2008 şi la acelaşi nivel cu cele din 2009 (39% din PIB) deşi măsurile de “austeritate” au fost adoptate în 2010. În 2011 şi 2012 cheltuielile publice ca procent din PIB erau MAI MARI decât în perioada 2000-2007. În aceste condiţii, pe ce se bazează cei care susţin că în România a existat un program de austeritate?

Cum se explică totuşi scăderea cheltuielilor publice ca procent din PIB în 2011 şi 2012? Foarte simplu, cheltuielile publice AU CRESCUT în 2011 şi 2012 cu o dinamică mai mică decât a făcut-o PIB nominal. Este important de observat că dinamica cheltuielilor publice a rămas pozitivă chiar şi în 2009, când atât dinamica PIB nominal cât şi cea a veniturilor la buget au fost NEGATIVE. În plus, în 2010, anul în care au fost reduse temporar salariile din sectorul bugetar, dinamica cheltuielilor publice a urmat dinamica PIB nominal.

Deşi nu spun explicit, eu înţeleg că susţinătorii intervenţionismului ar fi dorit ca dinamica cheltuielilor publice să fie la nivelul dinamicii PIB nominal atât în 2011 cât şi în 2012 (este greu de înţeles de ce în 2012 noul guvern nu a crescut dinamica cheltuielilor publice dacă ritmul i se părea prea lent).

Concluzii:
Da, guvernul anterior a luat o măsură ciudată: creşterea TVA. O măsură care a influenţat negativ creşterea PIB real şi chiar PIB potenţial. Dar prezenţa statului în economie nu a fost redusă aşa cum susţin cei care promovează mitul austerităţii în România. Cel puţin datele prezentate în această analiză nu găsesc dovezi care să confirme un program de austeriate. În plus am prezentat doar partea vizibilă a finanţelor statului. Nu am vorbit despre arierate sau datorie publică. În ambele cazuri am observat o creştere ceea ce prezintă alte dovezi împotriva mitului austerităţii.

Reducerea dinamicii cheltuielilor publice în 2011 şi 2012 a permis un buget mai mic în 2013 şi 2014. Rezultatul principal al evoluţiei cheltuielilor publice din 2011 şi 2012 se vede în dobânzile la care se împrumută astăzi guvernul României şi se vede în evoluţia datoriei publice. Este posibil să fi impulsionat şi creşterea economică dar deocamdată este prea devreme pentru a identifica acest efect.

Este evident că intervenţionismul actual, creşterea cheltuielilor publice, nu readuce prezenţa statului în economie la un nivel anterior. Acest lucru nu este posibil pentru că prezenţa statului în economie nu a fost niciodată redusă. În 2011 şi 2012 avansul statului în economie a fost doar încetinit şi atât. În aceste condiţii deciziile din 2013 şi 2014 nu fac decât să crească viteza cu care statul înaintează în economie şi cu care sufocă sectorul privat. După 2 ani în care cheltuielile publice au crescut cu o dinamică mai mică decât PIB nominal, în 2013 acestea au revenit la o dinamică care o depăşeşte pe cea a PIB nominal. O reţetă care a dus la perioada de avânt şi prăbuşire 2005-2013. Oare o să fie diferit de data aceasta?
Disclaimer: Opiniile prezentate în analiză reprezintă opiniile autorului. Analiza nu este finanţată de niciun partid politic. Autorul nu are nicio afiliere politică.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...