Noi am rămas pe pământ pentru că suntem nişte oameni viciaţi care, amestecându-se, compun minuni imaculate. Ne iubim şi azi şi mâine şi cât putem duce, ca să îmbogăţim lumea asta nerecunoscătoare cu câte un ghiocel neprihănit, senin, autentic ca suma tuturor idealurilor. Uneori ne întrebam cum, dintr-un grăunte de usturoi sălbatic poate creşte, la bordul unei cruciuliţe, un vlăstar feciorelnic, un pui care, pus lângă tulpina porumbului, pare o zambilă înfăşată într-o cămaşă ţărănească. Noi am rămas pe pământ pentru că suntem nişte derbedei iubiţi de fiinţe scumpe şi avem datoria, aşa sângerânzi, să înfiinţăm lângă lampa nopţii, fii şi fiice pentru lumina zilei.
Să punem într-o bulină un suflet mărunt, să-i legăm vâsle pentru a înainta şi să-i facem cusături printre crăpături. Am rămas pe pământ pentru că merităm ca uneori să luăm o bătaie zdravănă cu papucul stâng al destinului. Şi ca apoi, cu dreptul său, să fim mângâiaţi, legaţi la şireturi şi şterşi la nas, cu altceva decât mâneca murdară. Am rămas pe pământ şi de obicei plecăm târziu, pentru că am facut pe deştepţii şi, într-un fel sau altul, suntem bastarzii unei lumi pe care prea puţin apucăm s-o vedem. Dar asta nu ne opreşte să construim hanuri în care-i păzim de primejdii pe cei tencuiţi cu pământ, care duc dorul soarelui îndrăzneţ la ferestruică.
Noi am rămas pe pământ pentru că, însoţind un gest şi o urare, încolţim extraordinar chiar şi când suntem risipiţi. Am rămas ca bucăţele rupte din perfecţiune şi ca nişte îngeri de 16 ani, zdruncinaţi ca bomboanele, după ce au aflat că şi ei au pereche. Am rămas pe pământ şi cred că nimeni nu ne cere, pentru că suntem aproapele cuiva sau flori în calea celor care n-au ieşit niciodată din peşteri. Am rămas pe pământ, pentru că suntem frumoşi când facem prostii şi privim pe sub gene când ne ceartă nişte fiinţe puţin mai sfinte decât noi. Am rămas pentru că, cineva, acolo Sus, ştie că devenim la rândul nostru minuni imaculate, când ochi calzi ne zăresc după vreo perdea mângâind un pântec. Şi mai ales când, pe jgheabul unui mapamond pătat, aşezăm fascinaţi un gogoloi de sinceritate, care toată viaţa lui se va întoarce la uşa noastră să ne strige mamă, să ne spună tată. Crăciun fericit…