Special

Mehedinţiul are trei martiri ai Revoluţiei

Părinţii eroului Eugen Mareşi au ridicat un bust de bronz pe cheltuiala lor în memoria fiului lor căzut în Revoluţia din 1989

În judeţul Mehedinţi sunt 3 martiri, toţi tineri, care au murit împuşcaţi la Revoluţie: Vasile Ţinăcui, Dorel Boară şi Eugen Mareşi. Autorităţile locale din Severin au schimbat denumirea unei străzi-Gladiolelor- cu numele militarului Eugen Mareşi, ucis la vârsta de 20 de ani. În plus, în faţa blocului în care acesta se întâlnea cu prietenii şi colegii de şcoală, părinţii i-au ridicat pe cheltuiala lor un bust de bronz impunător.

Autorităţile din Mehedinţi au comemorat pe data de 22 decembrie, la Casa Tineretului din Severin, apoi în cimitirul ortodox eroii martiri din judeţ care şi-au pierdut viaţa la Revoluţia din decembrie 1989. Este vorba de 3 persoane de sex masculin, toate tinere, care au murit ciuruite de gloanţe. Nici în ziua de astăzi rudele lor nu au aflat cine i-a ucis. Şi poate nu vor afla niciodată...
Vasile Ţinăcui are 76 de ani şi este un om necăjit şi blajin, care locuieşte în Drobeta Turnu Severin. Fiul său, pe nume tot Vasile, care în acest an ar fi împlinit 38 de ani, a murit împuşcat la Bucureşti, la Revoluţia din decembrie 1989. În aceste zile se împlinesc 23 de ani de atunci! „Tot timpul mi-e dor de el şi îl port ca pe o icoană în suflet!”, ne povesteşte tatăl îndurerat. Vasile Ţinăcui junior avea 17 ani în decembrie 1989 şi lucra la uzina de vagoane „MEVA”, din Severin. Tatăl său ne-a povestit că în acele zile fierbinţi de la începutul Revoluţiei copilul lui a auzit că se face apel la populaţie să vină la Bucureşti să apere Televiziunea Română. ”Băiatul meu n-a mai stat pe gânduri. S-a urcat în tren cu mai mulţi tineri din oraş şi s-au dus la Bucureşti ca să apere televiziunea. A murit împuşcat pe data de 22 decembrie 1989. L-au împuşcat în gât şi în zona inghinală. Nu ştiu exact în ce loc s-a petrecut tragedia. Ori în Piaţa Universităţii, ori la o gură de metrou!”, ne povesteşte Vasile Ţinăcui senior. Omul susţine că abia pe data de 8 ianuarie 1990 şi-a văzut copilul mort. Trupul neînsufleţit se afla alături de alte sute de morţi împuşcaţi la revoluţie, în morga Institutului Mina Minovici: „În acele zile de după revoluţie, când copilul nu s-a mai întors acasă, am presimţit ceva rău, o durere adâncă în suflet. Am văzut apoi la televizor un comunicat prin care se anunţa că cei care nu-şi găsesc rudele să vină la Bucureşti, la morga de la Mina Minovici, să-i identifice. Erau sute de morţi acolo, poate mii. Băiatul meu, sărăcuţul, fusese identificat. Era scris pe un tabel al morţilor că avusese legitimaţia de seviciu la el. Mi l-au arătat mort, ciuruit de gloanţe! El era! L-am luat acasă, la Severin, în coşciug, ciuruit de gloanţe şi l-am înmormântat şi eu creştineşte după 3 zile, cum e rânduiala. Doar un om pe nume Vizdei, de la Consiliul Judeţean, m-a ajutat cu o maşină, în rest, nimeni nu m-a ajutat cu nimic. Nu mă plâng, dar asta a fost situaţia”, ne spune Vasile Ţinăcui senior.

„Libertatea nu ne ţine de foame, băi tată!”

Bătrânul este mâhnit că jertfa băiatului său şi a altora ca el nu a adus prosperitate românilor, ci doar unora mai şmecheri: „ Mulţi tineri din ţara asta au murit ca să profite alţii şi să se îmbogăţească. Poporul o duce rău, după cum vedeţi şi dumneavoastră! Acum e libertate cu burta goală, căci libertatea nu ne ţine de foame, băi tată! Înainte de revoluţie aveai obligatoriu servici, îţi dădea statul casă, masă, butelie, nu mai aveai grija zilei de mâine. Vorbele libere, necenzurate, nu ţin de foame. Eu, unul, am rămas cu certificatul de urmaş al unui erou martir. Doar cu actul, că drepturile încă nu mi s-au dat aşa cum prevede legea 341/2004. Dacă nu mi se vor da, n-am ce face, tată, că eu sunt om necăjit şi n-am nicio putere”, ne-a mai spus Vasile Ţinăcui.

Militarul Eugen Mareş a fost răpus de o rafală de mitralieră

Cel de-al doilea severninean care a murit de tânăr pentru libertatea noastră este Eugen Mareş. El a fost ucis la vârsta de 20 de ani şi fusese încorporat în armată în septembrie 1989. Era militar în termen la unitatea de artilerie „Mihai Bravu” din Bucureşti. A fost împuşcat în noaptea de 22/23 decembrie la filtrul organizat de unitatea militară la care activa între o şcoală şi o biserică. Persoane necunoscute l-au împuşcat cu o rafală de mitralieră care a traversat diagonal corpul de la braţul stâng către coapsa dreaptă. Chirurgii a trebuit atunci să-i scoată splina, un rinichi şi mai mult de jumătate din intestine. Ulterior, a fost reoperat, însă a murit ca urmare a complicaţiilor apărute. Părinţii eroului Eugen Mareşi ne-au mărturisit că în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră la care a fost împuşcat fiul lor, s-a născut nepotul lor Vladimir, acum în vârstă de 24 ani. ”Mai avem doar o fiică, Adelina, căsătorită pe numele de Dobrescu. Fiul ei şi nepotul nostru, Vladimir, s-a născut pe data de 22 decembrie la orele 23.00, exact când a fost împuşcat Eugen al nostru. Credem că este un dar dumnezeiesc, un fel de alinare a durerii din sufletele noastre care va rămâne veşnică”, ne-au spus Dumitru şi Elena Mareşi. Pierderea fiului lor, Eugen, le-a provocat o durere adâncă şi permanentă în suflete soţilor Mareşi. Ca o consolare, autorităţile locale din Severin au schimbat denumirea unei străzi-Gladiolelor- cu numele eroului ucis la vârsta de 20 de ani- strada Eugen Mareşi. În plus, în faţa blocului în care Eugen se întâlnea cu prietenii şi colegii de şcoală, părinţii i-au ridicat pe cheltuiala lor un bust de bronz impunător. Despre al treilea martir al Revoluţiei din Mehedinţi, locotenentul Dorel Boară, un bărbat vesel şi chipeş, care avea tot viitorul în faţă, nu se ştiu prea multe. Ce ştim sigur este că îi plăcea foarte mult fotbalul şi o bună bucată de timp, până să fie împuşcat, a jucat fotbal la echipa din divizia judeţeană „Unirea Livezile”. Iar sora lui din Severin a suferit şi suferă enorm ca urmare a acestei tragedii.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...