Eu nu vreau să traiesc mai mult decat ai plănuit vreodată să ai nevoie de mine. Pentru că nu vreau să aud cum mă strigă plictiseala din ochi închişi precum uşa unui dulap rablagit. Eu nu vreau să însemn mai mult decat o bucată de voal din rochia unei mirese şi nu vreau să trăiesc mai mult decât aroma unui ceai de tei. Pentru că tot ce durează puţin, rămâne pentru totdeauna. Eu vreau să fiu colţul unei guri care-şi impune tăcere şi semnul unei zgârieturi care devine importantă dupa ce nu mai doare. Eu vreau să fiu un ham care se petrece după un trunchi incitant şi nasturele cămăşii recusut într-o dimineaţă noroasă. Eu vreau să fiu încăpăţânarea unui cal salbatic şi firul de păr al unui sfânt capturat într-o strâmtoare. Eu vreau să fiu un furtun lung din care răcneşte o apă şi un curcubeu şi îmbucătura unui om care poartă foamea lupului. Eu vreau să fiu flaşneta unui palavragiu şi ţarcul în care mieii adorm păziţi de o căţea rămasă fără pui. Eu vreau să fiu un manechin scris cu pixul şi coaja unui brad proaspăt plouat. Eu nu vreau să durez mai mult decât un basm cu pitici mofturoşi. Eu vreau să fiu puţinul pe care îl ai şi te face fericit, în caz de incendiu al sufletului.

Eu vreau să fiu căpitanul cu care visele tale nu se înghit după o îmbucătură şi un canal neastupat pe care puştii îl ocolesc cu bicicleta, dar care e mult mai observat decât oamenii frumoşi care înţeapă gingia străzii. Eu nu vreau să trăiesc mai mult decât ai planuit vreodată să ai nevoie de mine. Poate pentru că îmi e suficient să fiu tonul aspru al aprinderilor tale şi înghiţitura seacă invocată de toţi fiorii. Eu vreau să fiu tatuajul discret pe o piele bronzată şi puţin din lacomia cu care te grabeşti să înduri decât să vindeci. Eu vreau să fiu putinţa cu care te expui în fata tunului şi gălăgia unui beţisor tras prin dinţii din faţă.

Eu vreau să fiu temniţa în care aşteaptă eliberarea un ucigaş care n-a avut încotro. Eu vreau să fiu o lacrimă de şoricel care râde de un crocodil trist şi asaltul unui leagăn printre frunze uscate. Eu nu vreau să trăiesc mai mult decât ai planuit vreodată să ai nevoie de mine. Poate pentru că nu ştiu să fiu în pielea mea atunci când îţi vei proclama independenţa. Eu vreau să fiu dezordinea dintr-un sertar cu pantofi şi butonul unui aparat de fotografiat care nu ştie singur ce vrea, ci doar ce poate, sub apăsarea degetului tău ce-a umblat mai devreme pe mine…Eu vreau să fiu o păturică moale pe care doarme cu drag un copil şi un puţ după care sapă mulţi oameni deodată. Eu vreau să fiu o oră suplimentară din orice zi o vrea Dumnezeu şi coada veselă a unui căţel care îşi revede stăpânul.

Eu nu vreau să fiu mai mult decat puful care cade din capul bebeluşilor sau pofta după un codru de pâine spoit cu magion. Eu vreau să fiu o defecţiune reparată care aduce viaţa la normal şi determinarea unei furnici. Eu vreau să durez cât cuibul unei rândunici şi cât o să am treabă după ce o termin pe a mea. Eu vreau să fiu gustul laptelui rece şi neîndulcit şi privirea blândă a unui măgăruş lăsat în drum. Eu vreau să fiu o cutie de carton care-a adăpostit o prajitură şi ambalajul unei gume de pe vremuri. Eu vreau să fiu o sticlă cu apă sfinţită cu care te dai pe frunte şi ziua miraculoasă în care ne gândim la nimic.

Eu vreau să fiu talpa unei raţe de la ţară şi măreţia unei balene într un ocean. Eu vreau să fiu un sloi de gheaţă care cade bleg în faţa primăverii şi mirosul de friptură care te îmbie. Eu vreau să fiu un cântar vechi şi răcoarea dintr-o pivniţă cu damigene pline. Eu vreau să fiu un paianjen la fereastra unei case bătrâneşti şi simplitatea unui coş de răchită plin cu alune de pământ. Eu vreau să fiu o inimă spartă care renaşte şi doi ochi orbiţi de dragoste care nu vor să mai vadă vreodată. Eu vreau să fiu un livret de familie şi un joben din care sar iepuri albi. Eu vreau să fiu mare cât un pat de spital pe care se face bine cineva.

Eu vreau să fiu glasul răguşit după o mega îngheţată şi dorinţa nestăvilită a unui bărbat minunat de a face o prostie. Eu vreau să fiu o minciună nevinovată care scapă turma şi o moară părăsită unde şoricei gri sunt fericiţi, un pic de eu în fiecare tu şi să rămân aşa. Eu vreau să fiu ce nu poţi transforma în rău şi geamantanul cu buline al unei fetiţe care îşi pune averea în el atunci când pleacă de acasă pentru totdeauna…