Opinii

 

Pledoarie pentru muzica de cameră

Nu ştiu dacă stagiunea de muzică de cameră a fost inclusă în programul Filarmonicii „Oltenia“ exclusiv din raţiunea de a ne alinia la practicile europene, dar am senzaţia că nu este doar un rău necesar. Spun astfel întrucât abonaţii concertelor din fiecare vineri seara ar putea replica (unii dintre ei) că în zilele de miercuri, când au loc concertele de muzică de cameră, gradul de umplere a sălii este net inferior faţă de vinerea cu concert zis „popular“ şi orchestră (plus, eventual, solist). Cei care frecventează concertele de muzică de cameră se regăsesc, evident, printre cei care vin şi la cele „populare“, dar au o particularitate: au depăşit faza de simpli melomani şi a trecut în categoria „cunoscători“.

Nu am intenţia să trag focul pe turta subsemnatului (mă număr printre pasionaţii de muzică de cameră), dar este în afară de orice îndoială că una este să asculţi un pian sau un pian şi o violă din faţa calculatorului şi cu totul altceva este să le urmăreşti live în sală, să simţi respiraţia, să priveşti amplitudinea mişcării şi gestica soliştilor. Plus că într-o orchestră este dificil să faci aprecieri privind virtuozitatea instrumentiştilor, spre comparaţie cu muzica de cameră, unde se interpretează solistic sau în duet, trio etc., caz în care, dacă eşti cât de cât „cunoscător“, poţi face mai uşor aprecieri critice asupra măiestriei interpretative. A fost acesta cazul şi pentru concertele de cameră din zilele de miercuri (cu unele discontinuităţi din motive, să admitem, întemeiate) ale stagiunii 2011-2012 a Filarmonicii „Oltenia“ care se va încheia peste puţin timp. De fapt, a fost mai mult decât atât. Când protagoniştii sunt nume consacrate ale solisticii instrumentale la vioară, violă, violoncel, flaut, ca să nu mai vorbim de pian, iar repertoriile cuprind lucrări de autori consacraţi, este clar că încărcătura momentului este una specială. În afară de faptul că repertoriile abordate au fost unele de virtuozitate, piesele alese sunt reprezentative pentru creaţia componistică a autorilor. Şi încă nu a fost numai atât. O seară de muzică de cameră este o lecţie despre un instrument şi pe un instrument. Poţi pătrunde astfel în universul instrumentelor celor mai diverse şi insolite, le poţi simţi sonoritatea, reverberaţia, înălţimea etc., iar unele sunt chiar exotice pentru melomanul de rând şi e păcat să pierzi o ocazie cu care nu te întâlneşti în fiecare zi. Constat, însă, cu prelungită insatisfacţie, că la astfel de spectacole prezenţa tinerilor în sală şi pe scenă este un pic mai mult decât simbolică. Asta în condiţia în care în Craiova există un liceu de artă, iar elevii săi de vârf ar trebui să fie nelipsiţi din programul Filarmonicii. Există doar un număr de excepţii care confirmă regula. Oare, e bine?

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...