Special

Mehedinţi, tărâm mirific

Perlele turistice de pe Clisura Dunării atrag deopotrivă turişti români şi de peste hotare

Pensiunile turistice superbe de pe malurile Dunării, chipul lui Decebal sculptat în munte, Cazanele Mici şi Cazanele Mari, Peştera Ponicova, saramura de somn la grătar cu mămăliguţă şi plimbările cu barca îl fac pe vizitator să să întoarcă cu drag pe aceste meleaguri.

Cea mai spectaculoasă porţiune a Dunării, în tot parcursul ei european, este la Cazane, lângă Orşova. Din Orşova poţi ajunge în Cazanele Dunării cu maşina, urmând indicatoarele din Orşova spre Moldova Nouă, Eşelniţa şi Dubova, iar după 25 de kilometri vei intra în defileu. Poţi de asemenea să ajungi la Cazane cu bărcile, care pleacă regulat din Orşova. Şoseaua care traversează defileul este mărginită pe de-o parte de apele repezi ale Dunării şi pe cealaltă parte de dealuri abrupte. Pădurile de brazi şi de stejar îi veghează traseul fluviului până hăt departe. Ai în zonă cabane şi pensiuni, cu oameni primitori. Mâncarea localnicilor poartă influenţe sârbeşti, dar nu se dezminte de tipicul gustos al românilor. “Preţurile noastre variază între 100 şi 150 lei pe cameră. Cel mai mult se solicită de către clienţii noştri preparate din peşte. La noi se pregăteşte vestitul şalău de disc care se prepară pe disc la flacără cu lemne de fag şi toată lumea apreciează acest fel de mâncare. Este foarte delicios”, ne-a spus Tudorel Voinea, administratorul pensiunii Maria Teodora din Eşelniţa. În bucătăriile pensiunilor din Clisură se mai prepară ciorba de peşte, saramura de somn la grătar cu mămăliguţă ori şalăul file.

Chipul lui Decebal

Iar când vrei să ieşi din casa gazdelor, ai ce să vezi: cea mai mare statuie din România. Orice ai face, nu poţi rata statuia lui Decebal de la Porţile de Fier. Are 55 de metri înălţime şi 25 în lăţime, aşa că sare în ochi imediat. Statuia noastră este de 3 ori mai înaltă decât Colosul din Rodos, dar e cu 6 metri mai mică decât Statuia Libertăţii din New York. Ideea construirii acestei statui i-a aparţinut omului de afaceri român Iosif Constantin Drăgan şi a durat 10 ani (1994-2004) pentru ca cei 12 sculptori-alpinişti să o termine, realizarea ei costându-l pe Drăgan, în final, peste un milion de dolari. Executarea acestei lucrări s-a desfăşurat sub conducerea sculptorului orşovean Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de înălţimi, căldură şi vipere. „În 1994 am fost angajat să mă ocup de partea artistică a lucrării. S-au făcut mai multe machete până când profesorului i-a plăcut una dintre ele. A vrut un rege cu o faţă europeană. Până la urmă am scos o machetă care i-a plăcut şi au început lucrările la stâncă, care au durat 10 ani. În 2004 acestea s-au oprit în momentul în care, cred eu, profesorul s-a îmbolnăvit. Au lucrat 12 alpinişti împreună cu mine în două ture de câte şase ore şi lucram cam şapte luni pe an. Lucrarea este cea mai mare din Europa şi chiar mai mare decât Rushmore din Statele Unite. Are 42 de metri cu tot cu cuşmă şi e pusă pe o stâncă de 128 de metri de la baza apei”, ne spune sculptorul Florin Cotarcea.

Mănăstirea Mraconia, pe un fost punct de dirijare a vaselor

Foarte aproape de Chipul lui Decebal se află Mânăstirea Mraconia, care a fost ridicată pe locul unui fost punct de observaţie şi dirijare a vaselor de pe Dunăre, căci datorită arhitecturii reliefului, prin îngustimea din loc în loc a defileului nu putea avea loc trecerea simultană a două vase. Protopopul Mehadie, Nicolae Stoica de Haţeg, în Cronica din 1829, aminteşte că mănăstirea este părăsită în 1453 de călugări, din cauza deselor incursiuni turceşti. Istoricul maghiar Pesty Frygies este de acord că nu se ştie când s-a zidit mănăstirea. Dintre multele începuturi, anul 1523 este unul sigur. Acum, Banul Severinului, Nicolae Gârlişteanu, soţia lui, Anca, fiica lor, Irina şi nepoata lor, Nasta, ctitoresc mănăstirea Mraconia. În 1628, Episcopul Iosif al Mehadiei, nepot al Nastei se retrage la Mraconia, îşi scrie testamentul şi moare, fiind îngropat în Sfânta Biserică alături de ctitori. Îşi lăsase întreaga avere mănăstirii: „Nimeni dintre neamuri să nu strice voia mea. Mănăstirea să rămână pe veci şi să aibă tot folosul şi nimeni să nu strice astă voie şi lăsare a mea“. După moartea Episcopului Iosif, mănăstirea este iarăşi ruinată. În 1658, monahul Teofil cutreieră tot sudul Banatului şi strânge mila creştinilor pentru restaurarea mănăstirii, potolirea poftelor nesăţioase ale unor şefi ai administraţiei turceşti. După şapte ani, în 1665, egumenul Isaia dă de ştire: „Zidurile îs toate ridicate, chiliile îs gata şi văruite, iar Sfânta Biserică este împodobită. Fratele zugrav Ilie, meşter mare de la Sfântul Munte, toată zugrăveala veche înnoit-au, iară iconostasul în aur l-au poleit şi toată mânăstirea străluceşte ca luceafărul“. Se mai ştie că la 15 august 1682 ieromonahul Vasile dă de ştire că „sfânta mânăstirea a fost arsă de blăstămaţii de martaloţi şi prădată de toate odoarele de nu ne-or mai rămas decât ochii ca să plângem de mila sfintei mânăstiri că a fost podoabă rară şi astăzi numai zidurile goale şi năpârcile printre pietre sunt. Şi stăm în colibi şi facem slujba sub Cerul lui Dumnezeu“. Cu ajutoare strânse de la credincioşii din zonă, mănăstirea reînvie. În 1690, aici poposesc nişte călugări iezuiţi cu gânduri tăinuite. În anul 1993 se pune piatra de temelie a noii biserici, iar în anul 1995, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei şi, cu aprobarea Sfântului Sinod al BOR, se reînfiinţează acest aşezământ. Persoana desemnată să se ocupe de zidirea bisericii a fost preotul Cristian Târtea, transferat de la parohia Dubova.

Plimbări cu barca pe Dunăre

Dacă ai ajuns la Chipul lui Decebal, e musai să faci o plimbare cu barca în Cazane. Ambarcaţiunile, care au o capacitate de 10-14 locuri, se găsesc lângă Chipul lui Decebal, mai exact sub podul care traversează braţul Dunării. Preţul unei călătorii variază între 25-30 lei/persoană. Lungimea traseului este de aproximativ 8,5 km, timpul mediu de parcurs fiind de 2 ore. Unul din punctele de atracţie din traseu este şi cea mai mare peşteră din Clisura Dunării, Peştera Ponicova, care este săpată în versantul stâng al Dunării, în Cazanele Mari, Ciucaru Mare, fiind parţial inundată după crearea lacului de baraj. Galeriile sale însumează 1.660 m străbătând Ciucaru Mare şi ieşind în Dunăre. Peştera Ponicova este declarată rezervaţie speologică datorită unor resturi de fosile de Ursus spelaeus, un fragment de ceramică foarte veche şi a unor specii endemice. Vizitarea se recomandă să se facă în perioada lunilor mai – octombrie, cu excepţia perioadelor de viitură când este posibil ca Galeria Ponicovei să fie inundată total sau parţial. Este de preferat ca în etajul superior accesul să se facă în grupuri, în prezenţa unui ghid obişnuit cu speologia, având în vedere gradul de dificultate al accesului în acest etaj, având lămpi, cizme de cauciuc, echipament adecvat, deoarece vizitarea întregii peşteri durează 2-3 ore.

Tabula Traiana, pe malul sârbesc

Pe malul sârbesc, în apropiere de Cazanele Mici, se găseşte de aproximativ 2000 de ani o placă memorială antică numită Tabula Traiana. Pe malul opus trecea vechiul drum roman cu parapete de protecţie. Tabula este fixată în piatră şi pe ea sunt reprezentaţi doi delfini plutind şi un vultur pe cer. Figurinele şi ornamentele sunt sculptate în relief, iar scrisul este cioplit în piatră. În traducere, textul Tabulei sună astfel: „Împăratul Caesar, fiul divinului Nerva, Nerva Traianus Augustus Germanicus, preot suprem învestit cu puterea de tribun a IV-a oară, părinte al patriei, consul a III-a oară, spărgând munţii a durat drum de-a lungul fluviului”. Zece tabule au fost dăltuite în defileu, doar Tabula Traiana se mai conservă şi astăzi, patru se păstrează în desene şi stampe din sec. al XVIII-lea şi al XIX-lea, iar restul au fost distruse. Tabula are o lungime de 4 m şi 1,75 m înălţime.

Raiul pescarilor

Pentru orice pescar, fie el amator sau experimentat, pescuitul pe Dunăre reprezintă o provocare. Depinde numai de priceperea şi talentul dumneavoastră de a avea în cârlig un frumos trofeu de somn, şalău, crap, plătică, fitofag, caras. Pescarii profesionişti sau de ocazie, îşi pot procura avizele necesare şi anume permisul de pescuit din Orşova sau Drobeta Turnu Severin, transport cu barca cu motor, momeli naturale (magazine specializate în apropiere de supermarketul Penny-Orşova), amenajarea şi testarea locurilor de pescuit (golful Mraconia), informaţii utile oricărui pescar. Începătorii pot face o iniţiere în tainele pescuitului, îndrumarea fiind asigurată de „ghizi pescari” experimentaţi, născuţi şi crescuţi pe malurile Dunării. Cei care doresc să cumpere peşte proaspăt pot apela la localnici sau la magazinele din comunele Eşelnita, Dubova, Şviniţa. Iar pentru împătimiţii de mountain-bike, Defileul Dunării poate oferi o multitudine de trasee spectaculoase, pe cărările Munţilor Locvei, Almajului şi Mehedinţilor, din păcate neomologate încă, Valea Eşelniţei este un traseu recomandat atât pentru mountain-bike, dar şi pentru amatorii de adventure cu atv-uri, maşini 4x4 sau motocross. Traseul ecoturistic Cazanele Mari Platoul Cazanelor Mari îţi taie răsuflarea. Este locul în care stai pe calcare urgoniene (140 milioane ani), pe lapiezuri („sculpturi” naturale în calcar), unde şibliacurile terţiare (asociaţii vegetale alcătuite preponderent din liliac, cărpiniţă, mojdrean, scumpie) provin din perioadele mai calde interglaciare, este locul de unde auriul lalelei de Cazane îţi spune că aici, în Cazanele Mari ale Dunării, este singurul loc din lume în care trăieşte, de fapt este locul unde „Dunărea a bătut şi Porţile de Fier s-au deschis”. După 10-15 minute, traseul ecoturistic se bifurcă: o potecă şerpuind spre platoul Cazanelor Mari, de unde azi vezi apele liniştite ale bătrânului Danubius, odinioară clocotind datorită reliefului stâncos, ca într-un cazan, iar o altă potecă te duce direct la nivelul apei, de unde poţi mângâia în tihnă liniştea Dunării. În Cazanele Mari, Dunărea atinge cea mai mare adâncime de pe tot parcursul ei (circa 100 m). Acest traseu se derulează prin Rezervaţia complexă Cazanele Mari şi Cazanele Mici. Este una dintre primele rezervaţii din România. Alexandru Borza, părintele geobotanicii româneşti, propune pentru prima dată, la „Întâiul Congres al Naturaliştilor din România” câteva rezervaţii, între care şi „Pasul Cazan din Banat”. În parcurgerea acestui traseu, trebuie ca ecoturiştii să fie însoţiţi de rangerii Parcului Natural Porţile de Fier, ca de altfel pe toate traseele, deoarece aici păşeşti printre elemente naturale de o inestimabilă valoare pentru geologia, flora şi fauna României, dar şi a Europei. Traseul Cazanele Mici are două variante: una care se parcurge în 2 ore pentru cei nerăbdători de a ajunge pe platoul Cazanelor Mici şi o variantă de 6 ore pentru cei care doresc să cunoască mai bine specificul acestor locuri. Punctul culminant al celor două variante este platoul Cazanelor Mici. Traseul ecoturistic urmează poteci de munte, care parcurg păduri de stejari, păduri de fag şi pajişti. Punctele de belvedere, nu puţine la număr, sunt locurile de unde poţi admira Cazanele Mari şi Veliki Strbač, de pe partea sârbească a Dunării. Cazanele Mici, cu doar câţiva metri mai mici decât Cazanele Mari, este locul mai puţin cunoscut turiştilor, dar cu aceeaşi grandoare a Cazanelor Mari.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

16.12.2016 - 01:32Sever: Clisura banateana nu are NICI o legatura cu Oltenia . In articolul prezentat, pentru un roman din alta zona se induce efemer ideea ca este un teritoriu oltenesc. Fals, este un teritoriu banatean anexat in 1968 , la un judet preponderent oltenesc, mh-vezi titlul-. Mistificarea apartenentei noastre regionale, a celor din zona Orsova, deranjeaza. Incercati cu zona Motru care istoric apartine mh. Bine ati venit in Banat !

16.12.2016 - 01:19Sever: Bine ati venit in BANAT , in Banatul de Clisura, dragi romani. Cat de ospitalieri suntem noi banatenii din vestul mh, apreciati dvs. , gostii. Refuz sa cred ca doriti o mistificare a istoriei.

Pagina 1 din 1 (2 comentarii din 2)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...