Suntem ca nişte cârcei cumpliţi puşi în timpul unui zbor spre bine. Suntem o mână de extaz şi-o ţicneală al cărei preţ de dinainte este întotdeauna neliniştea. Suntem nişte spade care înfruntă o briză obraznică şi nişte corăbii părăsite care au nevoie de valuri prietenoase pentru a ajunge înapoi acasă. Suntem cântece de leagăn care au nevoie de glasul unei bunici răbdătoare. Suntem inimi care au nevoie de un suflet ca să doară.

Suntem un fund de cratiţă care merge pus pe foc de multe ori şi lacrimi care au nevoie de umeri pe care să se înşire. Suntem bancomate de fericire şi pierzători de parole, suntem rujuri scumpe care se frâng numai de dragul copilului care ia o îmbucătură. Suntem păpădii care rămân dezbrăcate şi puf încălecat pe corpuri străine pe care ajungem sp le adorăm. Suntem mochete pe care toţi păşesc şi covoare persane pentru cei care ne îngrijesc. Suntem hoţi de iubire sau fugari din calea ei, suntem curajul din final şi o plasă de carne nerăbdătoare care rămâne fragedă pe interior.

Suntem monştrii pe care îi îmblânzesc copiii şi îngeri pe care îi sălbăticesc banii. Suntem golurile dintre împliniri şi fire de păr care se regenerează după cădere. Suntem insomnii cocoţate pe dealuri de idealuri şi trădători pentru un minut de pasiune estompată de nimicul ce urmează. Suntem ceasuri care nu se demodează, suntem nebuni care cred în prostii şi alegerile uşoare care se năpustesc asupra marilor speranţe. Suntem gloanţe care străpung nevinovaţi suntem fantomele propriului trecut în care ne închidem de năvala prezentului. Suntem pălării de hârtie şi mirosul cartofilor prăjiţi, suntem baloane care şi înţepate se ridică spre cer, suntem crete colorate cu care viaţa se iscăleşte în tablouri.

Suntem pietre preţioase cu care unii aruncă în noroaie şi ghinioanele celor care îşi vând norocul. Suntem plase rezistente cu care ne cărăm zilele în noapte şi bucuriile în sânul mamelor. Suntem praful de stele de care se scutură bolta când nu-şi mai poate ţine nasul şi strănutul nesănătos de lângă o ceaşcă cu ceai. Suntem uitarea care scindează cărările spre locurile în care tot mai repede ar trebui să ne îndreptăm, suntem expresia unui joc de-a Crăciunul Fericit şi vietăţi care vor să crească, neştiind că aparenta libertate a maturităţii e clădită pe chinurile schimbărilor şi arsurile sacrificiilor. Suntem petarde care plesnesc dintr-o dată şi făcături ale amorurilor care nu se sting nici cu apă, nici cu timpul. Suntem căldări din care beau străinii şi pantofi purtaţi care nu se rup în talpă de dragul purtătorului. Suntem gardieni pentru sufletele ce le coasem strâmb dar bine, suntem inamici care sfârşesc îndrăgostiţi pe o muchie de cuţit şi umbrele unor mişcări pisiceşti.

Suntem demoni care promit să fie cuminţi şi litere care nu se pot separa. Suntem gogoşi care se topesc în gura celui ce pofteşte şi farfurii sparte care se pot aduna, dar nu se mai pot lipi. Suntem buza de sus care ocroteşte şi maneta care mândră schimbă viteza. Suntem liniştea de la capătul patului în care ar încăpea o lume şi lumea care dimineaţa se dă jos din pat jurând linişte spiritului rebel. Suntem ceea ce ne promitem a fi. Suntem oameni şi suma tuturor greşelilor noastre, suntem fiori care nu amorţesc. Suntem împiedicaţi care adesea reuşesc să şi zboare şi suntem mereu în întârziere. Dar suntem atât de minunaţi când ajungem la fix, pentru a înclina tot pământul în faţa celor care pur şi simplu visează să existăm undeva. Şi să ne arătăm pentru a povesti cu pudoare cum facem noi din destin o săgeată luminoasă care se izbeşte de primul bloc şi cum sărim ca bufonii apucaţi de bucurie fiindcă pe cât de nătângi suntem, pe atât de extraordinari devenim când ne lipim de cei ce ne seamănă şi care până acum au zâmbit înjumătăţiţi...