Opinii

 

Parlamentul gol, privit din faţă

Este imaginea cu care m-am trezit dis-de-dimineaţă, de ziua Uniunii Europene. Obosiţi de digestia greoaie a drobului de miel, îngrijoraţi de soarta mititeilor şi extenuaţi de doctorate, parlamentarii români au finalizat în acest mod acţiunea de discreditare a Parlamentului României, derulată sub înaltul patronaj al preşedintelui republicii. Golind clădirea în care au fost trimişi să muncească şi să sărbătorească, după fişa postului.

Parlamentul fără parlamentari este contribuţia noastră la Cartea mondială a recordurilor, nu steagul înstelat, imens, expus la poalele lui, pentru a sărbători uniunea continentală. Statul fără popor, abandonat de chiar reprezentanţii lui, spre fericirea altor instituţii şi indivizi dornici de mai multă putere, de toată, dacă nu e cu supărare. Democraţia fără cel mai eficient dintre instrumentele ei: adunarea reprezentanţilor, ca record mondial de extremă originalitate.

Parlamentul gol, privit din faţă, are chipul oricărui parlamentar privit la fel. Semeţ - fără motiv, rece - statuar, mălai-mare - de nimic. Este uluitor cum, o dată la patru ani, intră acolo indivizi înfierbântaţi de propriile promisiuni electorale şi ies malaci la patru ace, gonflaţi de la o zi la alta, spre dimensiunea şi importanţa clădirii celei mari, numită cândva şi Casa Poporului! Ca să vezi cum sună: Casa Poporului!

Acum, nu e mai puţin adevărat că poporul însuşi merge la treabă ca o a doua prioritate, după cea dată problemelor personale, acelea care se suprapun tot timpul cu sarcinile de serviciu. De ce ar face reprezentanţii lui altfel? Dacă v-aţi ocupat vreodată de angajaţii unei firme ştiţi câte greutăţi au oamenii care întârzie sau nu mai vin deloc la serviciu: lifturi blocate, copii răciţi, neveste posesive, prăşitul porumbului, nunţi, botezuri, înmormântări, aniversări şi onomastici, cititori de contoare, citaţii procesomane, trădări în amor, ore la dentist, examene la a şaptea facultate, şcoala de şoferi, cursurile pe bani europeni... Pentru parlamentari, e mult mai simplu: vizite în teritoriu! Şi avantajul de a nu figura în Codul Muncii, la rubrica de concedieri. Chestiunea cu responsabilitatea politică e o sintagmă de spus la urechea mieilor sacrificaţi pentru drob şi ciorbă cu zeamă de varză, nu a oamenilor zdrobiţi de iresponsabilitatea politică.

Parlamentul gol, privit din faţă este un nud, bineînţeles. Pentru cine nu ştie, pe piaţa românească de artă, cele mai bine vândute sunt operele ce reprezintă peisaje şi nuduri. Ei bine, Parlamentul gol, privit din faţă, cu popor şi ţară în fundal, îndeplineşte ambele condiţii ale succesului în comerţul cu lucrări de artă. Şi totuşi imaginea este un eşec în percepţia oricărui privitor. Nimic din formele voluptuoase ale trupului, din încordările masculine ori din unduirile feminine. Nimic din expresia plină de promisiuni sau din aceea protectoare, întâlnite în nudurile marilor maeştri. Nimic din faţa luminoasă a dorinţei nerostite ori din încordarea războinică a vreunui lăncier antic. Nimic viril, voluptuos, frumos. Nimic din viaţă, adică. Parlamentul gol, privit din faţă este un nud al revărsării obeze de expresii corporale şi de goliciune spirituală. Peste care aşternerea unui steag înstelat este mai degrabă o scenă funebră, cu tacâm complet.

Parlamentul gol a putut fi privit şi din spate, la această zi aniversară. Din dealul Cotrocenilor. Care a fremătat de plăcere la acest final apoteotic, nesperat, de discreditare metodică a singurei instituţii ce poate ţine pe picioarele ei democraţia în oricare stat de pe pâmânt. Această complicitate contra naturii, voită ori nu (ce importanţă mai are?), între agresori şi agresaţi, este absurdul însuşi, în ţara în care se spune că s-ar fi născut literatura absurdului. Drept pentru care am produs crochiul de faţă, semnat stânga-sus, cu negru.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...