Special

Scăpat de la moarte de Ceauşescu

Mehedinţeanul Constantin Moraru a fost graţiat de dictatorul comunist cu puţin timp înainte de execuţia sa. Infractorul a scăpat cu 20 de ani de puşcărie pentru patru omoruri în scop de jaf. Moraru susţine şi în prezent că este nevinovat.

Constantin Moraru este singurul mehedinţean condamnat la moarte care trăieşte. Pentru 4 omoruri în scop de jaf şi multe furturi, el urma să fie executat într-un poligon din Penitenciarul Rahova, după ce a fost judecat public în sala Teatrului din Severin în faţa a mii de spectatori pentru a fi dat ca exemplu negativ. Numai că pe 26 ianuarie 1988, chiar de ziua lui, Nicolae Ceauşescu „s-a milostivit” de toţi infractorii şi a dat un decret prin care i-a scos pe mulţi din puşcării, iar altora le-a redus pedepsele. Moraru a scăpat cu o condamnare de 25 de ani de detenţie şi a stat după gratii 20 de ani. L-am vizitat acasă, în comuna Burila Mare, pe omul care, pe timpul lui Ceauşescu, băgase spaima într-un judeţ întreg, dar mai ales în persoanele bătrâne, singure şi neajutorate. Potrivit rechizitoriului, acesta a omorât, în serie, în scop de jaf, 4 persoane în vârstă, prin aceeaşi metodă: ştrangularea cu sfori sau cordoane, fapte pe care „nea Costel”, cum îi spun sătenii, nu le mai recunoaşte acum, la vârsta de 68 de ani. Cel care i-a dat sentinţa de condamnare la moarte, judecătorul Grigore Dogaru, are acum 81 de ani şi este un reputat avocat. „Maestrul” ne-a povestit că nu regretă deloc faptul că l-a condamnat la moarte pe criminalul Moraru, deoarece el a aplicat corect legea de la vremea respectivă, care, în opinia sa, ar trebui introdusă din nou în România, în cazul actelor de terorism şi al crimelor cu torturi şi cruzime ori în serie.

Dacă nu-i cunoşti dosarul, nici prin gând nu ţi-ar trece că Moraru Constantin, din comuna Burila Mare, judeţul Mehedinţi, a săvârşit crime oribile pentru care a fost condamnat la moarte. Mic de statură, slăbuţ şi foarte comunicativ, bărbatul în vârstă de 68 de ani, care ne-a poftit în casă, locuieşte singur şi are o gospodărie frumuşică dacă ţinem cont că din 2004, de când a scăpat din puşcărie trăieşte din agricultură: are porci, păsări, lemne, grădină, grâu şi porumb ca orice ţăran. De cum am intrat în curte, ne-a spus că el nu a omorât pe nimeni şi că, înainte de a ajunge după gratii, era om serios şi lucra ca agent hidro în cadrul unui sistem de irigaţii. Recunoaşte că de cunoscut a cunoscut o parte din victime, însă alţii ar fi criminalii şi nu el.

Acum nu vrea de la viaţă decât linişte după 20 de ani executaţi prin puşcăriile de la Aiud, Gherla şi Craiova. Dorinţa lui cea mai mare ar fi să se izoleze de lume „undeva”. Până atunci se ajută la muncă cu vecinele sale, despre care ne spune că sunt „femei cumsecade”. Acestea din urmă, la rândul lor, îl respectă pe „nea Costel” şi, la fel ca mai toţi sătenii, nu i-au spus niciodată „criminal”. Cel puţin „în faţă”. „Am povestit la tot satul că 90% sunt nevinovat. Am doar vina că am fost în casa soţilor Gomoiu, pe care i-a omorât un prieten de-al meu şi pe care nu-l voi spune niciodată. Celelalte fapte sunt A.N.-uri pe care miliţia şi procuratura m-au obligat în urma bătăilor, să le iau asupra mea. Sunt om cumsecade, puteţi să întrebaţi pe la toate puşcăriile pe unde am fost. Eu nu m-am tatuat pe corp, nu am făcut scandal în celule la revoluţie, cum au făcut alţii, am fost un exemplu de deţinut. Am stat închis 20 de ani din viaţă pentru alţii şi am fost la un pas să fiu împuşcat. Cred că stiţi că iniţial mă condamnaseră la moarte în sala Teatrului din Severin. Mi-am păstrat credinţa în Dumnezeu şi am avut noroc la recurs, la Tribunalul Suprem, că Ceauşescu dăduse decretul!”, ne-a povestit „nea Costel” varianta lui.

În realitate, potrivit sentinţei penale şi a rechizitoriului de la vremea respectivă, oamenii legii l-au dovedit, ce-i drept cu greu, că el este autorul a 4 omoruri în serie, în scop de jaf. Din dosar reiese că, pus în faţa probelor, autorul recunoaşte cum a ucis în toate cazurile: prin ştrangulare cu cordoane sau sfori în scop de jaf. Prima crimă a lui Moraru a fost în anul 1983, a doua în anul 1984, iar dublul omor l-a săvârşit în anul 1986, când a fost depistat şi a fost nevoit să le recunoască şi pe celelalte. Până atunci, miliţienii şi procurorii se dăduseră de ceasul morţii în privinţa depistării autorului.

Crimele în serie care au îngrozit un judeţ întreg

Prima victimă a lui Moraru a fost Maria Torjescu, o pensionară în vârstă de 75 de ani, fostă farmacistă, necăsătorită, ce locuia singură într-un bloc din Drobeta Turnu Severin, pe care o cunoştea mai demult. Pe data de 18 noiembrie 1983, bătrâna a fost găsită jefuită şi fără viaţă în garsonieră, cu multe lovituri pe corp şi un şanţ de ştrangulare la nivelul gâtului, de la o sfoară.

Cea de-a doua victimă a lui Moraru a fost tot un pensionar din Severin pe nume Iulian Marinescu în vârstă de 60 de ani, care locuia, la fel, singur într-o casă. Pe data de 4 octombrie 1984, omul a fost găsit mort, strâns de gât, cu două coaste rupte, urme de lovituri şi multe bunuri furate din casă. Anchetatorii arată ulterior cum criminalul a ajuns să-l omoare pe pensionar, prin compresiune cu mâna stângă ce o avea într-un aparat gipsat şi cu genunchii. În ziua omorului, Moraru venise cu mâna băgată în ghips la policlinica din Severin şi, fiindcă pierduse autobuzul, a înnoptat până a două zi în autogară. Aici a întâlnit un tânăr care, din vorbă în vorbă, i-a povestit că dusese acasă un bătrân în stare de ebrietate ce locuieşte singur. După ce a aflat adresa, Moraru s-a dus peste bătrân şi l-a omorât în scop de jaf, probele în acest sens fiind amprentele lăsate, bunurile găsite ulterior la casa criminalului şi declaraţiile martorilor. Miliţia era pe jar în aceşti ani din cauza celor două crime nerezolvate şi a autorului necunoscut.

Mult mai târziu, pe data de 28 august 1986, Moraru îi ucide şi pe soţii Gomoiu din Severin, el medic pensionar de 88 de ani paralizat la pat şi ea în vârstă de 75 de ani. Potrivit anchetatorilor, criminalul îi cunoştea foarte bine pe bătrâni, îi vizita periodic, iar în ziua cu pricina le adusese de la el de la ţară fructe şi brânză de oaie. Scopul omorului a fost tot jaful, deoarece Moraru aflase că aceştia au bani mulţi în casă. Pe bătrână a doborât-o lovind-o pe la spate cu o ţeavă din aluminiu de la un aspirator, după care a ştrangulat-o cu o sfoară. Imediat a intrat într-o cameră unde stătea bătrânul bolnav şi după ce l-a lovit peste faţă cu aceeaşi ţeavă de aluminiu l-a ştrangulat cu un cordon. Tot ce a furat din casă a încărcat în 3 saci şi i-a dus la locuinţa sa din Burila Mare. Greşeala criminalului, dacă se poate spune aşa, a fost că a doua zi a venit iarăşi la casa soţilor ucişi şi le-a mai furat o butelie, tăind furtunul de cauciuc cu un cuţit. Butelia a lăsat-o spre păstrare la un cunoscut din oraş, spunând că a adus-o la încărcat. A doua zi vestea uciderii soţilor Gomoiu a înspăimântat un oraş întreg şi zvonul că s-a furat şi butelia l-a făcut pe cel căruia i-o lăsase „în custodie” să anunţe miliţia. Criminaliştii au stabilit că furtunul rămas la butelia cu pricina face corp comun cu furtunul de la aragazul soţilor ucişi. În urma amprentelor ridicate, dar şi a martorului care l-a recunoscut dintr-un grup de suspecţi, Moraru Constantin a fost arestat. Când miliţia i-a făcut percheziţie la domiciliul său din Burila Mare i-au găsit casa împodobită cu bunurile dispărute de la toate persoanele ucise anterior.

Pus în faţa probelor Moraru a recunoscut anchetatorilor că şi-a ucis victimele, cu excepţia pensionarului Iulian Marinescu, în cazul căruia, chiar dacă oamenii legii au adus probe clare de omor, el a ţinut morţiş că doar l-ar fi jefuit.

Judecătorul dosarului Moraru nu regretă că l-a condamnat la moarte pe ucigaş

Judecător în dosarul Moraru a fost Grigore Dogaru, acum un reputat avocat în vârstă de 81 de ani, care trăieşte în Severin şi care a deţinut fără întrerupere mai bine de 25 de ani funcţia de preşedinte de Tribunal în judeţele Mehedinţi şi Dolj. „Maestrul” ne-a povestit că nu regretă nicio clipă că l-a condamnat la moarte pe Constantin Moraru şi că mediatizarea procesului ţinut în sala Teatrului a făcut cât doi ani de muncă de prevenire a autorităţilor de la vremea respectivă. „Ce am făcut eu nu este un act de curaj, ci de răspundere profesională. Probele din dosar în cazul a 4 omoruri în scop de jaf au fost de neînlăturat. Nu mi-a părut rău deloc de el pentru că legea a prevăzut o aşa răspundere şi eu am aplicat-o corect. Vă spun sincer că aş dori reintroducerea acestei pedepse în România în cazul crimelor cu cruzime sau al faptelor de terorism, deoarece ideea cu statul de drept este compromisă. Din păcate, noi copiem ce nu-i bun de la alţii, suntem nişte copiatori şi de aceea legile se modifică de-a valma. Să nu uităm că pedeapsa cu moartea există şi în unele state americane. Nici pedeapsa cu închisoarea pe viaţă n-ar mai fi echitabilă, deoarece acum închisorile sunt adevărate staţiuni, cu televizor, presă, cameră conjugală şi alte condiţii de lux!”, ne-a declarat fostul judecător Grigore Dogaru.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...