Opinii

 

Sacrificiul

Eu nu ştiu cine îl consiliază pe preşedintele patriei în îndatoririle sale de comunicare publică, dar, oricine ar fi, mie îmi apare ca şmecher şi total neinspirat. Şmecher, pentru că o şmecherie e să alegi, ca temă a comunicării, sacrificiul politicienilor, în pragul rememorării sacrificiului lui Iisus Christos. Neinspirat, pentru că paralela dinainte, oricât de infantilă ar fi, este greu de trecut cu vederea de o populaţie sătulă de aroganţă şi de infatuare. Este ceea ce a văzut în recenta conferinţă de presă, televizată de la palatul prezidenţial. Şi în care preşedintele însuşi au făcut dese trimiteri la sacrificiul unei întregi serii de guverne pe altarul fericirii naţionale.

Încercând să-şi scrie istoria glorioasă din mers, politicienii români comit deseori păcatul evocării aşa-zisului sacrificiu personal. Căţărarea pe cruci închipuite şi altele asemenea. Cineva trebuie să le amintească acestor slujbaşi ai statului că prin contractul încheiat nu au fost angajaţi pe post de răstigniţi, ci de oameni pricepuţi la chestiunile din fişa postului. Singura instituţie care poate oferi cu adevărat statutul de răstignit vreunui muritor este teatrul, dacă şi-a propus în repertoriu o piesă cu scena invocată.

În dramaturgia oricărui sacrificiu există o distribuţie. Fiinţa sacrificată şi fiinţa care înfăptuieşte sacrificiul. Ca recuzită: cruci, butuci, săbii, cuţite, topoare, ştreanguri şi altele asemenea. Şi un bun motiv pentru sacrificiu. În timpuri greu de definit - îmblânzirea vreunei divinităţi supărate pe oameni. Ceva mai încoace - schimbarea destinului unei colectivităţi. Şi mai aproape - dovada supremă a credinţei religioase, de partea binelui. Pe scenă însă, lucrurile sunt foarte clare. Fiinţa care comite sacrificiul nu se prezintă ca o victimă demnă de respectul spectatorilor, ci invers. Pe scena politică se propune tot timpul această tulburare de sensuri, menită să mute respectul de pe fiinţa sacrificată pe cel cu ştreangul în mână.
Eu nu ştiu despre ce sacrificiu vorbesc politicienii care, ajunşi în fruntea unei comunităţi naţionale, le impun oamenilor o viaţă mai grea în numele unei vieţi mai bune. Cei mai mulţi, dintre bărbaţii care suntem, avem în responsabilitate câte o familie, mai mult sau mai puţin numeroasă. Începem fiecare zi ca pe o situaţie de criză, având în responsabilitate copii, părinţi, bunici. Şi, primele soluţii la care ne gândim, obligatorii pentru supravieţuirea tuturor, sunt cele economice. Un ban în plus se numeşte profit şi el se obţine prin acţiuni de acest tip. Economice şi financiare. Strângerea curelei nu este o opţiune pentru niciunul dintre bărbaţii care merită acest statut, ci un subterfugiu pentru cei care nu se pricep la mare lucru. Bătălia pentru profit în situaţii de criză economică te poate expune în toată goliciunea culturală şi politică în care te afli! Acesta este şi motivul pentru care părintele nepriceput se înfurie pe copil şi îşi suduie nevasta, vorbindu-le despre propriul sacrificiu în jurul unei mese pe care nu se găseşte nimic de mâncat.

Nimeni nu se sacrifică pentru nimic. Facem cu toţii ceea ce trebuie să facem şi nimic mai mult. Acesta nu este un sacrificiu. Rămasă singură cu copiii ei, mama face ceea ce trebuie să facă, nu se sacrifică. Cu casa plină de nevoi, bărbatul face ce trebuie să facă, nu se sacrifică. Aviatorul pilotează avionul, nu se sacrifică. Marinarul, şoferul, căruţaşul, la fel. Cu toţii muncesc, nu se sacrifică. Şi munca aceasta are o frumuseţe a ei până în momentul în care mama, bărbatul, aviatorul, marinarul, şoferul ori căruţaşul fac caz de munca lor ca despre un sacrificiu. Urât moment!

Sacrificiul are legătură cu o credinţă, nu cu supravieţuirea. Este ultima contribuţie pe care o fiinţă de pe acest pământ o poate aduce la o mare valoare umană. Ne pregătim să rememorăm la sfârşitul acestei săptămâni sacrificiul lui Iisus Christos, ca ultimă acţiune pământeană a celui care, pentru a întări credinţa oamenilor, trebuia să aducă dovada învierii celui credincios. Minunea învierii este dovada puterii credinţei. Iar credinţa este un set de valori printre care nu figurează minciuna, hoţia, nedreptatea, demagogia, prostia, mândria, nesimţirea, lipsa de priceperi şi a responsabilităţii pentru aproapele tău, de nesacrificat.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...