Special

Promovarea turistică a Râmnicului, ascunsă sub sutane

Ce scoate în evidenţă Primăria, „mâzgălesc” de urgenţă feţele sfinte

Proiectul „Promovarea potenţialului turistic ecleziastic la nivelul municipiului Râmnicu Vâlcea”, finanţat prin Programul Operaţional Regional cu suma de 885.582,37 lei se transformă uşor uşor într-o operă a Meşterului Manole. Obiectivele scoase în evidenţă de edili sunt tratate în mod criminal de feţele bisericeşti. Printre acestea, capul de listă al proiectului, Biserica „Buna Vestire” de la kilometrul 0 al municipiului, presupusă ctitorie a voievodului Mircea cel Bătrân. Turiştii invitaţi să îşi uimească privirea cu frescele pictate în biserică se lovesc de un chioşc hidos amplasat chiar la intrare şi o oală cu apă sprijinită chiar de pictura reprezentând sfârşitul lumii şi Judecata de Apoi.

Disciplina în construcţii, la vânătoare de sutane

Deşi au trecut la implementarea proiectului, edilii râmniceni nu s-au obosit să verifice şi cât de mult se obosesc reprezentanţii Arhiepiscopiei să scoată în evidenţă bisericile şi schiturile de pe raza municipiului. În mijlocul oraşului, Biserica „Buna Vestire” stă mărturie pentru inconştienţa purtătorilor de sutane. Un chioşc hidos de lumânări acoperă pictura exterioară a peretelui bisericii, iar pe o măsuţă de lângă o oală de apă şi o cană „sfinţesc” locul. La doi paşi de biserică, în aceeaşi curte, fostul sediu al Băncii Internaţionale a Religiilor s-a transformat în cel mai mare magazin de obiecte bisericeşti din municipiu. „Noi nu avem habar de un astfel de caz. O să trimitem o echipă de la disciplina în construcţii să verifice situaţia. Cred că va trebui să îi chemăm şi pe cei de la Urbanism, din Primărie”, explică directorul executiv al Poliţiei Locale Râmnicu Vâlcea, Alecu Diaconu. Conform unor informaţii obţinute din Prefectura Vâlcea, isprava celor de la biserică nu are în spate nici măcar un aviz de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, în condiţiile în care lăcaşul este clasificat ca monument istoric de prim rang. Culmea ironiei, aceeaşi biserică este pe primul loc în lista celor promovate prin proiectul iniţiat de edili. „În vederea creşterii atractivităţii municipiului Râmnicu Vâlcea ca destinaţie turistică vor fi promovate următoarele lăcaşe de cult religios de la nivelul municipiului:
• Biserica parohială „Buna Vestire”;
• Biserica parohială Cetăţuia;
• Biserica parohială Cuvioasa Parascheva;
• Biserica parohială Goranu;
• Biserica parohială Râureni;
• Biserica parohială Sfinţii Arhangheli;
• Biserica parohială Sfântul Dumitru;
• Biserica parohială Sfântul Gheorghe;
• Biserica parohială Sfântul Ioan Botezătorul;
• Biserica parohială Toţi Sfinţii;
• Biserica parohială Căzăneşti;
• Biserica parohială Troianu;
• Arhiepiscopia Râmnicului”, se arată în documentaţia aferentă acestui proiect.

Biserica lui Mircea cel Bătrân

Clădită chiar în incinta vechii cetăţi a voievodului, biserica Buna Vestire are în spate o legendă care spune că a fost ridicată odată cu Mănăstirea Coziei, de către Mircea cel Bătrân, voievodul de la care a rămas actul de naştere al oraşului Râmnic. Un fecior de domn care a fost omorât pentru că furase fata unui boier ar fi avut case aici, unde Mircea Vodă îşi găsise loc de adăpost. Alţii spun că biserica din Scuarul Mircea cel Bătrân este clădită de Mircea al III-lea (1509-1510), fiul lui Mircea cel Rău sau de Mircea Ciobanul (1545-1559). Aşa cum precizează pisania de deasupra uşii de la intrare, biserica a fost arsă de turci, ca şi celelalte biserici din Râmnic, în timpul confruntării acestora cu austriecii care stăpâneau Oltenia. Mărturii documentare ale contemporanilor menţionează cum „grea rezmeriţă în pământul nostru al Ţării Româneşti, gonind tabăra turcească pre cea nemţească, prin strâmtorile Oltului printre munţi, căci Toz paşa, trimis de seraschierul Mehmet paşa de la Vidin se îndrepta dupa 23 noiembrie 1736 spre Râmnic. Cete de turci şi tătari au năvălit în judeţ, au ars şi au distrus sate, au incendiat Râmnicul, răpind vite, luând în robie pe locuitorii pe care i-au putut prinde, «făcând mare pagubă şi robie», iar oamenii, câţi au scăpat nerobiţi, au fugit prin munţi şi prin peşteri. Oraşului i s-a dat foc, ajungând «la pustiire de istov». Rămasă pustie, biserica a fost refăcută în anul 1747 de Radu Râmniceanu, Ion Moldoveanu şi jupan Grigore, ambii din Sibiu, şi pictată de zugravul Dimitrie Ereu (1751), în timpul episcopilor Climent (1735 - 1749) şi Grigorie Socoteanu (l 749 - 1764). Până în acest moment, reprezentanţii Arhiepiscopiei Râmnicului nu s-au sinchisit să dea vreun răspuns solicitărilor de îndepărtare a chioşcului amplasat fără noimă, lăsând dezideratul Executivului Primăriei de „atragere de noi turişti prin diversificarea şi utilizarea unor modalităţi moderne de promovare a produsului turistic la nivelul Municipiului Râmnicu Vâlcea” să rămână la stadiul de dorinţă.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...