Special

Oltenia orfanilor uitaţi

Centrele de plasament din regiune gem de copii abandonaţi de familii, în timp ce poveştile cu happy-end devind din ce în ce mai rare

Preşedintele Oficiului Român pentru Adopţii, Bogdan Panait, a declarat săptămâna trecută, la lansarea unui studiu privind adopţiile, că este vina sistemului, aşa cum a funcţionat el din ΄90 până în prezent, pentru numărul mare de copii abandonaţi în spitale, amintind că, în trecut, legea permitea ca ei să fie aleşi din maternităţi. Preşedintele ORA, Bogdan Panait, a precizat că, din totalul de copii abandonaţi care stau în unităţi sanitare, un procent semnificativ ar putea fi trataţi şi în familie sau în centre de protecţie. „Vedem reportaje din maternităţi, copii care stau degeaba acolo. Este un număr foarte mare. Până în 2001, în România, adopţiile internaţionale erau permise, iar legea permitea nişte contacte cu copilul în spital. Aceasta a dus la menţinerea copilului în maternităţi, iar faptul că nu erau profesionişti în asistenţă socială a dus, de asemenea, la numărul mare de copii în maternităţi. Cifra nu are nicio legătură cu adopţia. Am auzit colegi din sistem care au funcţii de conducere şi care reproşează asta. Greşit! Există o legislaţie specifică care spune cât timp trebuie să stea copilul în maternitate, ce trebuie să facă secţia de spital, ce trebuie să facă direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului. Ele sunt în vigoare, dar nu sunt aplicate”, a precizat Bogdan Panait.

Împotriva alegerii copilului

Preşedintele ORA a mai amintit că există o deficienţă şi în ce priveşte numărul de specialişti, care influenţează calitatea serviciilor şi numărul de copii rămaşi în maternităţi. „Încercăm să schimbăm această cutumă, această mentalitate. Este vina sistemului, începând din ΄90 şi până astăzi. Ceea ce vrem să facem este să schimbăm mentalitatea şi să lucrăm în interesul superior al copilului. Suntem total împotriva alegerii copilului, iar acest lucru ne-a creat foarte multe duşmănii. Românii doresc copii cu vârste de 0-2 ani sau 0-3 ani. Din păcate, sunt 1.100 de familii care doresc să adopte şi vreo 250 de copii în această grupă de vârstă. 74 la sută dintre copiii din sistemul de protecţie au peste şase ani”, a mai spus şeful ORA. Un număr de 240 de minori părăsiţi, dintre care 57% în vârstă de cel mult trei luni, au fost identificaţi în 85 de unităţi sanitare din 32 de judeţe şi din Capitală, în urma campaniei de verificare a numărului de copii abandonaţi în spitale, iniţiată anul trecut de ministerele Sănătăţii şi Muncii. Singurele judeţe din regiunea Oltenia unde nu s-au întâlnit cazuri de copii abandonaţi în spitale sunt Olt şi Mehedinţi.

Vâlcea, proceduri greoaie la adopţie

Din ce în ce mai mulţi copii sunt abandonaţi de către părinţi din cauza problemelor financiare şi ajung în centrele de plasament, unde nu se ştie cât timp va trece până când o familie va binevoi să-i adopte. În anul 2011, judeţul Vâlcea a deţinut primul loc pe ţară privind numărul de copii instituţionalizaţi sau care au nevoie de măsuri de protecţie, dar şi a numărului persoanelor cu handicap şi a persoanelor vârstnice care au nevoie de protecţie socială. Deoarece legea nu permite ca un copil cu vârsta mai mică de doi ani să fie dus într-un cămin de plasament, cei de la DGASPC Vâlcea îi duc pe aceştia într-un centru de plasament. „Pe parcursul anului 2012, 12 copii au fost adoptaţi şi există încă 14 în curs de adopţie”, a declarat Antonie Ceauşu, director adjuct al DGASPC Vâlcea.
În acest moment, 467 de copii se află în centrele direcţiei de profi, iar alţi 27 în cele deţinute de diverse fundaţii.

Niciun părinte mehedinţean decăzut din drepturi în ultimii doi ani

De la începutul anului 2013 şi până în prezent, la nivelul Compartimentului adopţii şi postadoptii din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi au fost înregistrate 6 deschideri definitive de procedură de adopţie şi alte 9 pe rolul instanţei, o încredinţare în vederea adopţiei şi o încuviinţare de adopţie. În ultimii ani, s-a înregistrat o scădere a numărului de copii părăsiţi în maternitate. Astfel, în judeţul Mehedinţi, de la începutul anului 2012 până în prezent, au fost înregistraţi 19 copii cu risc de părăsire şi doar un copil a fost părăsit în unităţile sanitare. Din cazurile soluţionate, 11 copii au fost reintegraţi în familiile naturale, un copil a fost internat la Centrul Maternal „Sfânta Ana” împreună cu mama sa, unul la Adăpostul de Zi şi de Noapte pentru Copiii Străzii, iar altul la Centrul Respiro. Pentru alţi 5 copii s-a dispus plasamentul la centre de plasament. „Scăderea numărului de copii părăsiţi în maternităţi şi unităţi sanitare se datorează Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi care oferă mai multe servicii şi prestaţii mamelor aflate în nevoie. În ultimii doi ani nu a mai fost decăzută nicio persoană din drepturile părinteşti”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al DGASPC Mehedinţi, Daniela Ciobanu. În cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi sunt 246 de copii cărora li s-a stabilit măsura plasamentului la 165 de asistenţi maternali. DGASPC Mehedinţi monitorizează şi are grijă de un număr de peste 1.200 de copii aflaţi în dificultate din judeţ, sprijinind totodată şi familiile acestora.

Până în 2001, în România, adopţiile internaţionale erau permise, iar legea permitea nişte contacte cu copilul în spital. Aceasta a dus la menţinerea copilului în maternităţi, iar faptul că nu erau profesionişti în asistenţă socială a dus, de asemenea, la numărul mare de copii în maternităţi.

Se întâmplă la Orşova: au “înfiat” 8 copii

Se spune că părinte este cine te creşte, nu cine te concepe. O familie de credincioşi din municipiul Orşova judeţul Mehedinţi, Ion şi Genica Argint, au oferit toată dragostea lor părintească unui număr de nu mai puţin de 8 copii aflaţi în dificultate. N-au făcut deloc diferenţa între ei şi cele 2 fete ale lor. Din 2002 i-au crescut şi îi cresc cu dragoste de la Dumnezeu, cum le place să spună. Aici, cei 8 copii luaţi în plasament au învăţat să se spele pe mâni şi pe dinţi, să doarmă în pijamale, să spună rugăciunea la masă şi la culcare şi să spună mamă şi tată din toată fiinţa lor unor oameni cărora le pasă de soarta lor. Soţii Argint s-au străduit şi au reuşit ca în toţi aceşti ani copiii să se bucure de excursii şi tabere. A devenit o tradiţie ca de Crăciun să meargă cu toţii să taie porcul în comuna Orodel-Dolj, la bunicii din partea mamei Genica, bătrâni care îi tratează pe toţi la fel, ca pe nepoţii lor. Soţii Argint ştiu că va veni şi vremea când copiii de care s-au ataşat, poate prea mult, vor dori să meargă singuri pe drumul lor în viaţă. Atunci, lor ca părinţi, nu le va fi deloc uşor!
Ion Argint povesteşte că în anul 1999 l-a cunoscut pe Dumnezeu! Până atunci ştia despre Dumnezeu, ştia că există, dar nu-l cunoscuse... În anul 2002, Biserica Baptistă nr. 1 Dr. Tr. Severin, a cumpărat o casă în Orşova pentru a creşte, educa şi îngriji copii în nevoi. El şi soţia sa, Genica, au fost desemnaţi să slujească în această lucrare, să integreze aceşti copii în familia lor. Au considerat această chemare un privilegiu! Pentru această lucrare s-a format o echipă, Ion cu soţia Genica slujeau la Orşova la Casa Familială (aşa au denumit casa), iar ceilalţi se ocupau de relaţiile cu autorităţile şi de a asigura necesarul. Pe 9 aprilie 2002 au sosit primii doi copilaşi, Bebe S. şi Costi S.-fraţi. Bebe avea 7 ani, iar Costi 5 ani. Ce s-a întâmplat în familia lor? “Dumnezeu ştie, el este cel care judecă”, spune Ion Argint. „Am observat însa la copii că le lipsea dragostea... Erau tăcuţi şi speriaţi, însă, văzând că sunt în centrul atenţiei şi sunt înconjuraţi de dragoste, au început doar după câteva zile să ne zică tată şi mamă, cum ne zic fiicele noastre biologice, care aveau atunci 14 ani cea mare şi 3 ani cea mică. De atunci i-am considerat ca şi copiii mei folosind doar termenul biologic pentru copiii noştri”, povesteşte Ion Argint. În iunie 2002 au sosit Andreea C., Ioana N., Florin N.-fraţi. Andreea avea 6 ani, Ioana 5 ani, iar Florin 1 an şi jumătate. Ei s-au acomodat mai repede, deoarece veneau dintr-o familie cu 8 copii, iar aici erau deja 4. Tot la fel de repede s-au acomodat şi cu programul de dimineată (spălat, îmbrăcat, masa de dimineaţă) apoi grădiniţă, spălat, masa de prânz, diferite activităţi, tematici, somnul de după amiază, masa de seară, pijamalele şi somn. În august 2002, au sosit alţi 2 fraţi: Bianca M. şi Oliver M., 8 ani şi respectiv 6 ani. Tatăl lor murise cu 2 ani înainte, cam prin 2000. La ei s-a putut observa de la început lipsa dragostei paterne, şi pentru început li s-a acordat o atenţie mai specială. „Nu după mult timp au apărut zâmbetele, râsetele pe care cred că nu le voi uita niciodată”, ne dezvăluie Ion Argint. În anul 2005 a sosit Mădălin N. - frate cu Ioana, Andreea, Florin. Avea 1 an şi cateva luni. El a devenit „răsfăţatul”. Ion şi Genica Argint ne-au spus că în timpul vacanţelor au mers cu toţii în tabere şi excursii în fiecare an.

Încercare depăşită cu ajutorul Domnului!

În 2009, a apărut o problemă. Biserica Baptistă Dr. Tr. Severin (fiind considerată instituţie) trebuia să îndeplinească anumite standarde europene, ceea ce era peste puterile de susţinere ale bisericii. Astfel biserica se retrage, dar familiei Argint, după 7 ani, timp în care s-au ataşat foarte mult de copii, i-a fost cu neputinţă să renunţe. Biserica însă le-a lăsat casa în baza unui contract de închiriere cu o chirie modică. „A fost un moment greu, un moment în care trebuia să luăm, eu şi soţia, o decizie. Mulţi îmi puneau întrebări fireşti de genul, bine dar cu ce o să-i întreţii pe copii? Tu nu primeşti de la stat decât alocaţia de plasament şi alocaţia de stat. Nu mai ştiu cât era atunci însă acum este de 97 lei plasamentul şi 42 lei alocaţia . Eu nu aveam serviciu, soţia deasemeni. Nu aveam răspunsuri, ştiam că Dumezeu se va îngriji în continuare şi că nu pot să mă despart de ei. Biserica Domnului a rămas în spatele acestei lucrări. Cine este Biserica Domnului? În niciun caz zidurile, denumirea, clădirea unei case de rugăciuni. Biserica Domnului sunt credincioşii, oamenii ce simt cu cei de lângă ei şi îşi iubesc aproapele, oameni plini de dragoste. Prin ei şi cu ei, sub călăuzirea lui Dumnezeu, am putut continua. Astăzi, după 11, ani privesc în urmă şi-mi pare ca a fost ca ieri”, povesteşte Ion Argint.

Anii trec, copiii cresc…

Bebe este elev în clasa a X-a la Liceul Teologic Reşiţa şi doreşte să devină un slujitor al Domnului. Anul acesta va împlini 18 ani şi va da examenul pentru permis.Andreea va împlini 17 ani, este elevă la Liceul Teoretic Traian Lălescu Orşova în clasa a X-a. Ea doreşte să urmeze asistenţa socială, să ia şi ea copii să-i crească şi să ofere la rândul ei dragoste! Costi este în clasa a VIII-a şi doreste sa devină bucătar. Ioana este deasemeni în clasa a VIII-a şi vrea să devină frizeriţă-stilistă. Florin este în clasa a V-a şi vrea să-şi facă o fermă.Mădălin vrea să devină pescar. Toţi au abilităti spre ce îşi doresc! Bianca şi Oliver s-au integrat în familia biologică din 2009.” În prezent eu lucrez ca şofer pe microbuzul şcolii cu o jumătate de normă, o jumătate de salariu. Am împlinit 52 de ani şi mă rog ca Dumnezeu să-mi dea putere să duc la bun sfârşit cea ce am început, adică până Mădălin va împlini 18 ani, apoi dintre ei să preia unul ştafeta, să continue aşa cum i-am învăţat noi”, ne-a declarat Ion Argint.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...