Actualitate

Lucrările de artă ambientală, o necesitate sau o povară pentru Râmnic?

Din opt monumente de for public, doar patru mai trenează pe amplasamentul iniţial

Arta ambientală nu pare să aibă viitor la Râmnicu Vâlcea. În 1998, un proiect, realizat şi cu fonduri europene de către Fundaţia HAR, aşeza oraşul pe harta localităţilor lumii care sprijină artele datorită unor lucrări de for public pe care mai mulţi artişti le-au realizat pentru a fi amplasate în diverse locuri „desfigurate” şi lipsite de personalitate din urbe. Mult blamate de unii, luate în derâdere de alţii, monumentele, a căror valoare este estimată la milioane de lei, au dispărut uşor, uşor din peisaj, astfel că în prezent, din cele opt câte s-au realizat atunci, au mai rămas pe locurile pentru care au fost gândite doar patru.

Pentru că Râmnicul nu avea decât două monumente…

Reprezentanţii fundaţiei HAR îşi propuseseră ca prin programul lor „Habitat şi Artă în România” să recupereze din punct de vedere estetic şi funcţional zonele desfigurate şi lăsate fără personalitate de sistematizarea făcută pe vremea comuniştilor. Inspiraţi de ceea ce Fundaţia HAR realizase la Constanţa, în 1997, edilii oraşului Râmnicu Vâlcea s-au gândit să încerce şi ei un parteneriat. „Pe vremea aceea, Râmnicul era un oraş lipsit de statui şi monumente. Cu excepţia statuii lui Dinescu şi monumentul eroilor din Zăvoi nu exista nimic. Am citit despre ceea ce fundaţia a realizat în Constanţa şi am plecat cu Daniel Ionescu la Bucureşti să-l găsim pe Alexandru Nancu (n.r. directorul membru fondator şi director al Fundaţiei). Printre primele lucruri care m-a întrebat a fost dacă avem bani. I-am spus că nu avem niciun ban. În mod normal, în acel moment, oricine ne-ar fi dat afară pe uşă, dar nu şi el. Am stat şi am căutat soluţi.”, îşi aminteşte Sorin Zamfirecu, primarul de atunci al Râmnicului. Soluţia găsită a fost să prindă şi oraşul Râmnicu Vâlcea în programul „Habitat şi Artă în România” şi opt zone aflate între blocuri din cartierele muncitoreşti Ostroveni, Nord şi Libertăţii, locuri pline de gunoi şi de ierburi, să beneficieze de un tratament de înfrumuseţare din partea unor sculptori precum Mircea Enache, Gheorghe Zărnescu, Marian Petre, Camelia Cilianu, Alexandru Nancu, Sergiu Sălişte, Cătălin Udrea, cu concursul arhitecţilor Augustin Ioan, Constantin Goagea şi Cătălin Berescu.

Contribuţia Primăriei: deşeuri metalice de la Oltchim

Lucrările, a căror valoare se ridică la zeci de miliarde de lei vechi, sunt realizate din deşeuri de metal pe care autorităţile din Vâlcea le-au adus de pe platforma chimică. „Nu vreau să fac pe grozavul şi să zic că mie mi-au plăcut teribil, că aş fi eu teribil de cultivat şi sunt pregătit pentru lucrările de artă moderne, dar le-am înţeles explicându-mi-le ei. În primul rând e vorba de faptul că acele locuri, curăţindu-le, făcând iluminat public, nişte bănci în care oamenii se puteau reculege, odihni, copiii puteau să se joace – le-am pus în valoare de fapt. Au făcut un lucru extraordinar fără niciun ban. Primăria nu a cheltuit atunci niciun ban şi vreau să subliniez acest aspect. Efectul imediat a fost că am fost vizitaţi de ministrul Culturii, domnul Caramitru pe vremea aceea, cu o suită importantă care a apreciat la superlativ ceea ce s-a întâmplat aici, iar Uniunea Artiştilor Plastici din România, pe baza lucrurilor petrecute la Râmnicu Vâlcea, ne-a recompensat cu un titlu destul de onorant: de susţinător şi mai ales de prieten al artelor. Fusese decernat până atunci numai guvernatorului Isărescu şi altor doi ambasadori, ai Statelor Unite şi Angliei. Proiectul a fost catalogat, întrucât beneficiase de o mică finanţare PHARE, pe locul 40 din vreo mie şi ceva de proiecte din lume”, a mai precizat fostul edil, Sorin Zamfirescu.

Patru din opt, încă în picioare

După anul 2000, lucrările au fost lăsate în paragină, iar de zonele reabilitate nu s-a mai îngrijit nimeni, în ciuda obligaţiilor contractuale asumate de Primărie. Buruienile le-au năpădit pe unele, iar altele s-au transformat în capcane pentru copiii care se jucau în jurul lor, astfel că, în scurt timp, dărâmarea lor a devenit chiar subiect de campanie electorală. În 2004, primarul de atunci, Mircia Gutău, a şi trecut la demolarea uneia dintre lucrări, atrăgând municipalitatea într-un proces cu fundaţia şi cu artista care o gândise. E vorba de ansamblul de for public intitulat “Grafeme”, care a fost ridicat de Camelia Cilianu în curtea Şcolii nr. 9 din cartierul Ostroveni şi din care nu au mai rămas decât două din cele şapte piese colorate, realizate din beton şi metal. „Nu au mai rămas multe astfel de monumente în oraş. Mai sunt, cred, «Florile încremenite» ale lui Sergiu Sălişte, «Mâinile» realizate de Cătălin Udrea, de la Gară, «Carul lui Gheorghe» realizat de Gheorghe Zărnescu, la Asirom şi «Androginul» lui Marian Petre de la pasajul Hervil. Celelalte au fost demontate şi mutate la grădina zoologică. A fost un proiect deosebit, gândit de cei de la HAR ca unul de reabilitare prin artă a zonelor urbane dintre blocurile gri, comuniste, care mie în continuare mi se pare o idee foarte bună”, a precizat şi Daniel Ionescu, purtător de cuvânt al Primăriei Râmnicului, dar şi unul dintre cei care au susţinut acest program la vremea respectivă.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...