Elita ştiinţei în aula istoriei

Vineri, 2 octombrie 2026, Aula lnstitutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi lzotopice - ICSI Râmnicu Vâlcea a îmbrăcat haine de sărbătoare. Comunitatea ştiinţifică a celebrat o dublă conexiune cu istoria. S-au împlinit o sută de ani de la naşterea academicianului Marius Sabin Peculea şi o jumătate de secol de la un miracol tehnologic: producerea primului gram de apă grea românească de calitate nucleară.

Actualul director, dr. fiz. Mihai Varlam, a deschis oficial evenimentul. Evenimentul a reunit foşti şi actuali angajaţi ai institutului, cercetători şi oficiali locali, invitaţi, personalităţi marcante onorând tribuna, aducând mărturii de o certă valoare documentară şi sentimentală.

Prof. univ. dr. Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei în patru cabinete, specialistă apreciată în domeniul ingineriei chimice, cercetător şi cadru didactic universitar, a evocat cu emoţie parcursul de excepţie al institutului.

Tudor Prisecaru, reputat profesor universitar doctor inginer, vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, a evidenţiat greutatea strategică a cercetării vâlcene.

Istoria industrială a apei grele a prins contur prin prezenţa şi discursurile unor lideri care au transformat experimentul în tehnologie de masă: dr. ing. Rodin Traicu, din partea Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare, dr. ing. Ervin Watzlawek, de la platforma ROMAG Prod din Drobeta-Turnu Severin şi Dan Popescu, ex-secretar al Agenţiei Nucleare.

Mesaje aniversare emoţionante, încărcate de recunoaştere pentru acest nucleu de excelenţă, au venit din partea Consiliului Judeţean Vâlcea şi a Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea, a unor foşti colegi ai Academicianului.

Astfel, o comunitate întreagă s-a înclinat în faţa unui destin tehnologic asumat.

Ctitorul şi pilonul nuclear de la Râmnicu Vâlcea

Academicianul Marius Sabin Peculea (13 aprilie 1926 - 4 iunie 2023) nu a fost doar un savant, ci un adevărat arhitect al invizibilului, recunoscut la nivel internaţional ca inginer, fizician, cercetător, inovator şi profesor.

Numele său rămâne încrustat pe vecie în memoria Uzinei de Apă Grea, legendara Uzină „G” din Râmnicu Vâlcea, locul unde geniul său a îmblânzit atomii şi a dat naştere şcolii româneşti de criogenie - o moştenire de gheaţă şi lumină lăsată viitorului.

Marius Sabin Peculea reprezintă o personalitate de geniu a cercetării noastre, un uriaş care a redefinit energetica nucleară. Amprenta sa în comunitate este profundă. Aici, în Râmnic, a transformat ştiinţa în realitate, a consolidat un hub tehnologic de excepţie şi a clădit un pilon strategic pentru întreaga ţară.

În anul 2008, Cetatea i-a întors reverenţa. Omul de ştiinţă a primit titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea, ca o recunoaştere oficială pentru o viaţă dedicată progresului românesc.

Marius Sabin Peculea dăinuieşte peste ani ca un reper absolut pentru comunitate.

Un gram de geniu, o tonă de istorie

În amurgul verii, la 9 august 1976, o minune a ştiinţei româneşti prindea viaţă la Râmnicu Vâlcea. În pântecele unei instalaţii-pilot se năştea primul gram de apă grea (D2O). Puritatea lui era sclipitoare: 99,9%. Succesul purta semnătura vizionară a savantului Marius Sabin Peculea. În spate rămâneau ani lungi de căutări, nopţi albe şi cercetări asidue.

Scânteia tehnologică, zămislită în laboratoarele secrete de la Uzina G, a devenit rapid o forţă industrială. Rezultatul a deschis drumul brevetării naţionale. Tehnologia a fost imediat transferată la combinatul din Drobeta Turnu Severin pentru a fi multiplicată la scară uriaşă.

„Apa vie” avea să alimenteze inimile de uraniu de la Centrala Nucleară din Cernavodă. Lanţul era acum complet, perfect şi coerent.

Şcoala rigorii şi construcţia încrederii

Tinerii absolvenţi de altădată îşi amintesc şi acum primul pas în biroul directorului. Stilul său era direct, exigent, de o precizie matematică. Acolo nu a funcţionat doar un institut, ci o adevărată şcoală.

Profesorul nu preda prin cuvinte de circumstanţă, ci prin felul precis în care formula o problemă. Rigoarea rezultatului era lege, iar responsabilitatea se ducea mereu până la capăt. Pentru el, cercetarea nu se oprea niciodată pe hârtie; ea îşi găsea rostul abia când ideea rezista experimentului dur.

Misiunea a fost una gigantică, fiindcă a trebuit construit aproape totul: cunoaştere, echipe, metode şi instalaţii. Cel mai greu de clădit a fost însă încrederea - certitudinea că un colectiv românesc are capacitatea de a rezolva o problemă tehnologică de o asemenea complexitate.

Apelul vibrant pentru industria românească

Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei în patru cabinete, a ţinut să fie prezentă la eveniment. A cunoscut de aproape sufletul academicianului şi lumea truditorilor din laboratoare.

Alocuţiunea invitatei a purtat o dublă încărcătură emoţională, fiind marcată de moartea recentă a academicianului Ionel Haiduc, fost preşedinte al Academiei Române. Eminentul chimist fusese înmormântat chiar în preziua manifestării.

Drumul spre institut, a mărturisit distinsa personalitate în Aula ICSI, i-a trezit însă şi un puternic sentiment de revoltă. Imaginea instalaţiilor puse la pământ la Uzinele Sodice Govora a fost şocantă. Indignată, Ecaterina Andronescu a lansat un apel răspicat pentru relansarea industriei clorosodice româneşti.

După mărturisirea de suflet, profesoara a evocat apoi viaţa omagiatului, prezentând filmul biografic „Marius Sabin Peculea - Istoria unei vieţi. Un reper în ştiinţă şi tehnologie”.

Temelia independenţei nucleare şi energia viitorului

Dan Popescu, fost Secretar General al Agenţiei Nucleare şi un discret participant din inima fenomenului „apă grea”, plăsmuise un mesaj încărcat de o profundă sobrietate, o mărturie vie desprinsă din tăcerile şi secretele unei cariere dedicate atomului.

„La 9 august 1976, sub coordonarea vizionară a profesorului Marius Sabin Peculea, o mână de cercetători a obţinut o concentraţie de 99,8% apă grea.

Performanţa nu a fost doar o cifră de laborator, ci certificatul de independenţă tehnologică al programului nuclear naţional, demonstrând că ştiinţa românească poate concura cu marile puteri ale lumii.

Instalaţiile complexe şi circuitele din oţel ale Uzinei G au fost ridicate prin geniul pionierilor de atunci, care au pus bazele unei adevărate şcoli ştiinţifice.

Cea mai mare realizare a academicianului Peculea a fost tocmai formarea de moştenitori capabili să ducă torţa cunoaşterii mai departe, transformând ICSI Râmnicu Vâlcea într-un institut de elită.

De la separarea izotopilor din anii '70, institutul a evoluat spectaculos, adaptându-se provocărilor secolului XXI. Astăzi, ICSI se află în prima linie a tranziţiei energetice globale, excelând în managementul tritiului, criogenie, tehnologii pe bază de hidrogen şi surse de energie curată. Această continuitate reprezintă cel mai demn omagiu adus fondatorilor.

Istoria ne obligă să transmitem această poveste de succes noilor generaţii de cercetători. Tinerii de astăzi trebuie să preia ştafeta cu mândria şi certitudinea că la Râmnicu Vâlcea se face, în continuare, ştiinţă de nivel mondial.”

Vizionarul care a clădit oameni

Marius Sabin Peculea, omul de ştiinţă, a rămas un autentic întemeietor de instituţii. El a înţeles că tehnologia avansată s-a construit cu oameni, nu doar cu instalaţii reci. I-a sprijinit pe ingineri, economişti, operatori, mecanici şi electricieni fără deosebire. În calitate de mentor, i-a îndrumat în parcursul lor academic, de la studii universitare până la obţinerea doctoratului.

A avut grijă de marea familie a Uzinei G, unde soţi, soţii şi copii au muncit împreună.

Cu un curaj remarcabil, a creat o adevărată şcoală, promovând un model de învăţământ bazat pe cercetare.

Adevăratul miracol al proiectului rezidă în triumful competenţei clădite din mers. Fără o echipă de specialişti la linia de start, coordonatorul şi colectivul său au cucerit tehnologia apei grele într-o cursă contra cronometru de doar şase ani, transformând lipsa iniţială de experienţă într-un succes istoric.

Când măiestria profesională devine artă de a trăi

Ceea ce a creat academicianul Marius Peculea este unic în România. Realizarea sa se reflectă nu doar în producţia de apă grea, ci şi în capacitatea sa de a construi o echipă de cercetători capabilă să îşi susţină şi să îşi dezvolte activitatea la cel mai înalt nivel de-a lungul timpului.

El a rămas un model de viaţă, de cercetător şi de OM. Participanţii au înţeles că ştiinţa fără caracter nu poate clădi viitorul, iar comunitatea din Râmnicu Vâlcea a primit datoria de a păstra această lumină.

Bustul fondatorului veghează de astăzi institutul

Momentul de maximă intensitate al evenimentului desfăşurat vineri la ICSI a fost unul extrem de solemn. Dezvelirea bustului academicianului Marius Sabin Peculea, realizat chiar în cadrul institutului, a emoţionat profund asistenţa. Acest gest a avut o semnificaţie profundă pentru generaţiile următoare. Lucrarea a devenit o prezenţă simbolică permanentă, menită să reamintească zilnic valorile de rigoare, curaj şi excelenţă care au definit întreaga operă a fondatorului.

Dincolo de limitele apei grele

Misiunea iniţială a cercetărilor din Institut s-a transformat radical de-a lungul timpului. ICSI este cotat printre institutele de cercetare de top din România iar realizările sale îl plasează printre primele instituţii din Europa în domeniul său, atribuind acest lucru în mare parte viziunii şi dăruirii lui Peculea. Dintr-o instituţie specializată axată pe tehnologia apei grele ICSI a devenit o organizaţie complexă, cu competenţe extinse în criogenie şi hidrogen.

Generaţiile s-au schimbat, alegerile strategice au evoluat, dar aspiraţia a rămas intactă. Cunoaşterea a devenit o soluţie vitală pentru societate. Privirile cercetătorilor s-au îndreptat spre stocarea energiei şi pilele de combustibil. De altfel, Institutul a pregătit deja o nouă etapă istorică, propunându-şi adaptarea producţiei de apă grea pentru secolul XXI.

Continuitatea unei moşteniri excepţionale

După epoca Peculea, etapa a doua a fost condusă de prof. univ. dr. loan Ştefănescu, director general între 1994 şi 2016. A fost o perioadă de consolidare şi de deschidere. lnstitutul a trebuit să-şi păstreze competenţele fundamentale într-o lume schimbată, dar şi să-şi lărgească orizontul. Au fost dezvoltate cercetările privind deuteriul şi tritiul, instalaţia-pilot pentru separarea acestora a devenit obiectiv de interes national.

ICSI s-a apropiat tot mai mult de programele europene de fuziune şi de proiectele asociate ITER (International Thermonuclear Experimental Reactor), cel mai mare şi complex proiect ştiinţific din istoria omenirii, aflat în construcţie în sudul Franţei (la Cadarache).

În acelaşi timp, au fost abordate deschis direcţii care aveau să devină definitorii pentru Institut: hidrogenul, pilele de combustibil, criogenia energetică, stocarea energiei şi aplicaţiile izotopilor în analiză.

ICSI Râmnicu Vâlcea pregăteşte o nouă etapă în cercetarea nucleară

A conduce ICSI înseamnă asumarea unei uriaşe responsabilităţi istorice şi managementul unei moşteniri construite prin geniu şi sacrificiu. Din decembrie 2016, dr. fiz. Mihai Varlam a preluat conducerea acestei instituţii.

Rolul actualei conduceri a fost clar definit în cadrul evenimentului:

„Istoria nu se opreşte aici, ea a trebuit să continue. Cea mai profundă formă de recunoştinţă faţă de un asemenea predecesor nu este doar să-i rostim numele astăzi, ci să continuăm ceea ce a început.

Astăzi, privind înainte, ICSI pregăteşte o nouă etapă în cercetarea tehnologiilor de producţie a apei grele. Nu dorim să replicăm trecutul, ci să ducem mai departe spiritul său inovator şi să folosim cunoştinţele acumulate pentru a dezvolta soluţiile pe care viitorul le va cere!”

Monumente şi proiecte de viitor

Evenimentul a născut şi deziderate pentru viitor. Un discipol al Academicianului a propus oficialităţilor ridicarea unui monument dedicat apei grele în municipiu, pentru ca istoria tehnologică locală să capete vizibilitate urbană.

De asemenea, realizarea unui film documentar extins a fost avansată ca propunere, considerându-se că memoria tehnică a ţării trebuie ecranizată pentru tineri.

Absenţa Academiei Române, comentată negativ

Decizia de a nu trimite reprezentanţi a generat discuţii de fond printre participanţi, fiind interpretată drept o distanţare instituţională faţă de activitatea academică locală. Absenţa ridică semne de întrebare în contextul în care legătura istorică dintre cele două instituţii este profundă.

Academicianul Marius Sabin Peculea, a ocupat funcţia de secretar general al Academiei Române între 1994 şi 1999. Această sincopă de protocol ignoră practic puntea solidă construită în trecut de cel supranumit „părintele apei grele”.

Uşor cu pianul pe scări, domnule... „vorbăreţ”!

În ciuda atmosferei vibrante, un nor trecător a umbrit pentru o clipă solemnitatea din Aula ICSI. O notă falsă a tulburat subtil armonia, lăsând în aer un fior de disconfort, în contrast izbitor cu măreţia clipei. Unul dintre vorbitori, în loc să plece fruntea în faţa dimensiunii pure a istoriei, a ales să-şi ridice un monument deşert. A transformat amvonul ştiinţei într-o oglindă a propriei vanităţi, poleindu-şi soclul personal cu date seci şi argumente pur... „statistice”.

A oferit un spectacol trist, o încercare flagrantă de a fura din strălucirea unei victorii uriaşe, la care cel în cauză nu pusese nici măcar o cărămidă. Însă, în faţa eternităţii, astfel de gesturi rămân doar zgomot de fond. Ştiinţa adevărată posedă o memorie lungă şi incoruptibilă. Ea îşi recunoaşte întotdeauna adevăraţii părinţi şi, cu o tăcere suverană, respinge intruşii.

Moştenirea care obligă viitorul

Primul gram de apă grea obţinut la Râmnicu Vâlcea a demonstrat lumii că geniul românesc poate stăpâni tehnologii de vârf.

Astăzi, prin noile frontiere ale criogeniei şi hidrogenului, ICSI îşi asumă aceeaşi rigoare.

Privirea academicianului Marius Sabin Peculea, imortalizată în noul bust, veghează acum o nouă generaţie de cercetători.

Trecutul a fost o victorie a curajului, iar viitorul rămâne o obligaţie a excelenţei.