Pe vreme de criză, când nici plecatul la muncă în străinătate nu mai reprezintă o soluţie salvatoare pentru mulţi români, o vâlceancă s-a gândit să îşi ajute conaţionalii şi să înfiinţeze o asociaţie care să apere drepturile celor care totuşi au ales această variantă. Vera Maxim a înfiinţat în 2010 Asociaţia de Imigranţi Sagra Vâlcea în Spania, asociaţie care este recunoscută de statul spaniol şi care îşi propune să îi ajute pe români să muncească legal în străinătate.

O poveste cu final... fericit

Povestea Verei Maxim, o drăgăşeneancă de 41 de ani, seamănă foarte mult cu cea a mii de români care au ales calea străinătăţii pentru că în ţară nu se puteau descurca. Până la vârsta de 20 de ani a locuit la Drăgăşani, cu familia, apoi a decis să se angajeze la o firmă din Râmnicu Vâlcea, unde lucrurile au mers bine o perioadă. A intrat în şomaj apoi, a şi divorţat şi după lungi frământări a decis să rişte şi a plecat în străinătate, chiar dacă i-a fost greu să-şi lase copilul în grija mamei. Aşa că în 2007 a ales meargă să muncească în Spania. „Trebuia să încerc cumva să ies din problemele pe care le aveam. Am plecat în Spania şi când am ajuns nu ştiam nici măcar să dau bună ziua, chiar dacă citisem destul despre această ţară, despre tradiţiile ei. Normal că nu mi-a fost uşor să îmi las băiatul acasă, dar în primul rând pentru binele lui am plecat”, povesteşte Vera. Norocul a fost de partea ei, căci şi-a găsit repede de muncă. „Am găsit să stau cu chirie la o familie de români. După o săptămână de căutări, am găsit să muncesc, tot la nişte români, la un restaurant, ca bucătăreasă. Pentru câteva ore de muncă primeam 550 de euro. Nu era mult, dar m-am descurcat. Am stat acolo o jumătate de an, apoi am plecat la un alt restaurant şi am muncit cu ora. Apoi am avut noroc şi am dat de o familie care m-a învăţat limba spaniolă, au avut răbdare cu mine şi m-au mai învăţat cum se fac bani muncind la oameni în case. Pentru patru ore luam peste 500 de euro şi apoi aveam timp să merg şi în alte locaţii, unde mai făceam bani. Am stat trei ani la acea familie. Şi acum suntem prieteni, ţinem legătura. Una peste alta, mi-a fost greu la început, ca român nu îţi e uşor, toţi încearcă să profite de tine, să munceşti mult pe bani puţini. Acte nu aveam şi nu îmi făcea nimeni, era riscant pe fiecare zi. Am strâns din dinţi şi m-am descurcat”.

Cursuri de specializare în Spania

A învăţat totuşi că pentru a reuşi în această ţară îţi trebuie ceva mai mult, aşa că a decis să se specializeze. „Încă nu ştiam prea bine limba spaniolă dar m-am gândit că nu ar fi rău să fac ceva cursuri care să mă ajute pe viitor. Am făcut un curs auxiliar la o clinică veterinară, am învăţat pe rupte. Ziua munceam, seara şi noaptea stăteam cu burta pe carte. Prietenii mei de acolo deja se mirau că nu ieşeam la baruri seara, dar eu aşa m-am gândit că e mai bine. Am reuşit să termin cu succes cursurile, în iulie 2010, şi am învăţat multe, acum sunt pregătită să muncesc în domeniul pentru care am învăţat şi în România. Şi nu m-am oprit la acest curs, am mai făcut unul la invitaţia Ambasadei României la Madrid, un curs de comunicare inteligentă emoţională, management de proiecte europene. Am mai lucrat la un restaurant spaniol şi am fost foarte mulţumită, chiar dacă e criză financiară şi în Spania. Acum îmi desfăşor activitatea în centre sociale din zona Sagra”.

O asociaţie care să-i ajute pe români să muncească legal

În anul 2010, vâlceanca a înfiinţat Asociaţia de Imigranţi Sagra Vâlcea, recunoscută de statul spaniol. Planurile pentru viitor sunt multe şi mari, dar în special Vera Maxim încearcă să-i ajute pe românii din Spania: „Îmi doresc să-i ajut pe români, să nu treacă prin greutăţile prin care am trecut eu. În primul rând mă zbat pentru ca românii să primească dreptul de muncă în Spania. Să câştige legal şi cinstit un salariu, că nimeni nu pleacă într-o ţară străină de drag, pleacă pentru că nu mai au ce face în România, că au greutăţi acolo aşa cum şi eu am avut. Asociaţia este una puternică, probabil cea mai puternică din zonă. Suntem afiliaţi la FEDROM, Federaţia Asociaţiilor de Români din Spania şi are o activitate intensă. Mi s-au închis multe uşi când am început. Am încercat să le deschid pe toate, una după alta şi am reuşit. În comunitatea Castilla la Mancha este destul de bine recunoscută asociaţia noastră. Am multe proiecte, pe lângă ajutarea imigranţilor. În viitorul apropiat vrem să înfrăţim localităţi din Spania cu localităţi din România. Să fie schimburi de experienţă, să ne cunoască şi spaniolii tradiţiile, să le cunoască şi românii pe cele de aici, din Spania. De asemenea, am în plan să aduc în România, în special în Vâlcea, investitori spanioli. Deja am avut multe discuţii în acest sens şi sunt sigură că voi reuşi. În fine, voi înregistra asociaţia şi în România pentru ca treburile să meargă exact cum îmi doresc”

„E multă duşmănie şi invidie între români, dar nu mă gândesc încă să mă întorc!”

Vera nu se gândeşte, însă, la momentul în care se va întoarce în ţara natală. „În România am fost ultima dată acum patru ani, când mi-a murit mama. Am mai fost pentru scurt timp anul trecut. Probabil voi veni mai des din momentul în care asociaţia va fi înregistrată şi în România. La întoarcerea definitivă nu mă gândesc, acum cel puţin nu o iau în calcul. Recunosc că aici e greu să îţi faci prieteni, e multă duşmănie şi invidie, mai ales între români. Viaţa nu e uşoară, dar m-am obişnuit, e noua mea ţară, care mi-a oferit multe. În plus, copilul meu este plecat în Danemarca, are viaţa lui şi vine în Spania numai în vacanţă”, a încheiat vâlceanca.