Special

Anticariatul, o meserie grea, dar frumoasă

Negustorii de obiecte vechi din Oltenia pot fi număraţi pe degete. Pe o piaţă slabă, doar câţiva au reuşit să se impună, în timp ce ceilalţi sunt mânaţi în continuare de pasiune şi speranţă.

Dragostea pentru cărţi este tot mai mică, iar anticariatele tot mai rare. Pe Nicu Rădulescu l-am găsit în Piaţa Centrală din Craiova ascuns după un maldăr de cărţi vechi. Aici îşi petrece timpul zi de zi de zece ani. Ca el, alţi confraţi din Oltenia şi-au deschis mici afaceri, sperând într-o revenire a modei lecturii printre olteni. Piaţa de carte este însă în suferiţă, în timp ce doar câţiva anticari de mobilier de epocă, ceasuri şi argintărie au reuşit să dea lovitura în domeniu. În Drobeta Turnu Severin, câţiva colecţionari au vrut să dea un imbold pieţei, organizând în 2012 un târg de profil. „Meseria de anticar am început-o în urmă cu 10-11 ani. Când am venit eu în Craiova mai erau doi anticari. Singurul lucru care mă face să practic acestă meserie este cea sentimentală, căci cea financiară… Este multă muncă, atât intelectuală cât şi fizică. Nu prea se merită, dar mie mi-a plăcut”, îşi începe povestea Nicu Rădulescu.

Meseria de anticar merge slăbuţ, cam din toate punctele de vedere. Oferta este foarte mare, dar cererea este foarte mică. „În comparaţie cu anii precedenţi, cererea este foarte mică. Aşa, ca vânzări, săptămânal vând cam o sută de bucăţi, undeva la 20 de bucăţi pe zi. Pe lângă cei care vin şi cumpără cărţi pe care deja le am, mai sunt şi cei care vin şi îmi comandă cărţi. Aceştia sunt cei care au trecut de vârsta a doua, undeva trecuţi de 25-30 de ani. Cei mai mulţi sunt însă cei trecuţi de vârsta a treia care sunt pensionari şi s-au săturat de televizor şi de telenovele. Această categorie mai vine, dar din păcate nu sunt bani, pensiile sunt mici… Din păcate, modernismul a distrus cultura în rândul tinerilor”, a spus Nicu Rădulescu, unul dintre puţinii anticari din Craiova.

Nu are unde depozita cărţile

Acesta deţine o paletă largă de cărţi, adăpostite într-un garaj undeva în marginea Craiovei. „Am o colecţie destul de mare de cărţi, atât noi cât şi vechi. Din păcate, cele vechi, care au valoare mare nu se găsesc, se procură greu, sunt scumpe, iar la cărţile noi, chiar dacă au design nu au o calitate foarte bună, nici traducerea nu este fenomenală, calitatea hârtiei îndoielnică, legarea, chestii de-astea de parte tehnică şi pe lângă partea tehnică au apărut şi foarte multe cărţi comerciale, uşoare, de dragoste, SF-uri, paranormale, în general cărţi care iau ochii doar la prima vedere, iar apoi oamenii rămân dezamăgiţi. Marea majoritate se orientează tot spre cărţi vechi, au valoare mai mare, traduceri mai bune, multe dintre ele nu au fost reeditate”, povesteşte Nicu Rădulescu.

Nu ia cărţi de pe internet

Internetul este unul străin pentru Nicu Rădulescu, acesta colecţionând cărţi de oriunde altundeva. „Cărţile le colecţionez şi la bucată şi la en-gros, deşi trebuie să recunosc că la en-gros nu prea colecţionez pentru că nu am condiţii de depozitare. Pe lângă acest spaţiu din piaţă, mai am un spaţiu într-un garaj la cineva, iar asta e o problemă foarte mare pentru că atunci când nu este spaţiu de depozitare nu poţi să îţi expui toată marfa şi automat pierzi pentru că sunt cărţi care se cer, tu nu le ai în stoc şi trebuie să alergi după ele. Din păcate asta mi se întâmplă frecvent, oamenii îmi comandă cărţi şi după aceea nu mai vin după ele. Cărţile le comand din orice sursă mai puţin de pe internet. Aşa iau cărţi de la alte anticariate din oraş, din ţară, persoane fizice şi chiar juridice. În momentul de faţă am în jur de 4000 de cărţi cu tot cu tehnice, romane şi beletristică”, mai spune Nicu Rădulescu.
Munca de anticar este una grea, iar pentru un tânăr această muncă este una aproape imposibilă
„În primul rând trebuie puţină iniţiere, atenţie multă şi multă muncă pentru această meserie, pentru că nu oricine poate să comercializeze cărţi, iar pentru început este foarte greu, mai ales pentru tinerii care nu sunt acomodaţi cu partea de cultură. Mai sunt ce este drept şi excepţii. Din păcate, cei până în 20 de ani nu au avut mare tangenţă cu cartea ca şi obiect. Tinerii trebuie să înveţe să privească la valoarea cărţii. Pentru început ar trebui să se axeze pe cărţi consacrate. În primul rând aş recomanda cărţile educative din care să înveţe”, a mai declarat Nicu Rădulescu.

A vândut o carte extrem de rară, editată la Vatican

Ce cărţi deţine, care este cea mai valoroasă carte vândută, ce legătură a existat între cărţile lui şi Vaticanul ne spune tot Nicu Rădulescu.
„Ca şi cărţi valoroase vândute am vândut una editată în Vatican în 1780, o carte religioasă în limba franceză. Am vândut-o foarte ieftin, cu 70 de lei. Am avut-o în consignaţie de la o doamnă în vârstă. Sunt şi cărţi valoroase care, costă mult, dar degeaba le ai dacă nu ai rulaj. De curând am donat mai multe cărţi copiilor de la Rotaract, cărţi tematice şi romane care sunt în tematica şcolară. Astfel de campanii ar trebui făcute mai des, astfel de gesturi fiind bine venite”, mărturiseşte Nicu Rădulescu.

Interes scăzut pentru anticariat în Mehedinţi

Până în prezent, la nivelul municipiului Drobeta Turnu Severin, sunt în jur de 30 de colecţionari de obiecte vechi. În sprijinul acestora există chiar şi un magazin de anticariat, acolo unde sunt expuse mai multe obiecte vechi, cel mai valoros exponat fiind un mobilier pentru salon, compus din trei piese care ajunge la preţul de 1500 de euro. Magazinul are şi multe tablouri de valoare, cel mai cunoscut fiind al pictorului ungur Biogradi Laslo, valorificat la 4000 de lei. La sfârşitul anului trecut, într-un hypermarket din Severin a avut loc cea de-a treia ediţie a târgului de anticariat „Drobeta Antica“. La eveniment au participat circa 15 comercianţi şi pasionaţi de obiecte vechi din toate zonele României. Este vorba de colecţionari din Sibiu, Bucureşti, Timişoara sau Craiova. „Cei care au venit la târgul de anticariat au putut admira obiecte de mic şi mare mobilier, tablouri, bijuterii din aur şi argint, statuete din bronz, ceasuri vechi de mână sau de buzunar. De fiecare dată, severinenii vin să admire. De cumpărat se cumpără mai puţin”, a precizat Romeo Titorencu, unul dintre organizatorii Târgului de antichităţi „Drobeta Antica”.

Colecţionarii ţin piaţa obiectelor vechi în viaţă

Pasionaţii de mobilier antic, lampadare, candelabre sau ceasuri vechi le pot găsi pe toate într-un magazin de antichităţi din Râmnicu Vâlcea. Afacerea cu obiecte vechi, pornită în urmă cu cinci ani de către Marius şi Floriana Voicu, s-a dezvoltat destul de repede, reuşind să atragă foarte mulţi clienţi din întreaga ţară.

Un colecţionar din Severin, Adrian Eusebiu Pavel, a spus că de la an la an creşte interesul oamenilor pentru anticariat. „Ideea a prins la publicul severinean, cu atât mai mult cu cât aşa ceva nu mai fusese organizat în oraşul de pe malul Dunării. Sau dacă a fost ceva organizat, era vorba mai mult de o expoziţie a colecţionarilor şi amatorilor de antichităţi din localitate. Însă acum e ceva mai mult. Vorbim de obiecte vechi şi frumoase de la începutul secolului XIX sau a secolului XX, atât obiecte de decor, cât şi obiecte de uz care se pot folosi. Ambientul a fost plăcut, cu muzică de epocă şi tineri îmbrăcaţi în costume de epocă”, a declarat Pavel Adrian Eusebiu, colecţionar de antichităţi din Drobeta Turnu Severin.

Anticarii vâlceni, profilaţi pe vânzarea de carte

În Râmnicu Vâlcea, majoritatea anticarilor din oraş preferă să se axeze pe colecţiile de carte scoase la vânzare. Dacă faleza râului Olăneşti s-a transformat în timp într-un mic colţ al „buchiniştilor” râmniceni neplătitori de taxe, alţii au preferat să facă din această ocupaţie o meserie în toată regula. „Am început afacerea cu 500 de euro. Mi-au trebuit pentru actele firmei, mobilier, spaţiu etc”, istoriseşte Costel Crăciun. Cu un magazin de carte veche deschis în urmă cu doi ani în centrul oraşului, anticarul râmnicean mărturiseşte că reuşeşte să se menţină pe linia de plutire. Nu este afacerea înfloritoare pe care o visase iniţial, dar pasiunea îl face să meargă mai departe. Este drept că de la 500 de euro împrumutaţi iniţial, acum a acumulat datorii de 3500 de euro, dar crede că în vara acestui an va reuşi să treacă peste acest hop.

Cele mai valoroase exemplare au fost vândute cu 150 lei

Cu un ritm de achiziţie destul de lent, Costel Crăciun a avut norocul să scoată la vânzare şi câteva exemplare de carte veche. „Am avut câteva tratate de filosofie editate în franceză şi germană, de la începutul anilor 1800. Le-am vândut cu preţuri cuprinse între 50 şi 150 de lei. În rest, fondul de carte pe care îl am la vânzare este din secolul XX. Am diverşi clienţi: unii sunt interesaţi de poezie, alţii de tratate de filosofie sau psihologie. Cel mai bine se vând dicţionarele. Beletristica riscă să rămână în rafturi cu anii”, explică anticarul din Râmnic. Înghesuit între rafturile cu care şi-a înţesat magazinul, Costel Crăciun şi-a făcut tabieturi precum un veritabil anticar de la începutul secolului trecut. “La 10 dimineaţa este timpul de o cafea. În meseria aceasta îţi dezvolţi tot felul de obiceiuri pentru a omorî timpul. Unii spun «Tutun şi răbdare!», la mine este vorba de cafea şi răbdare. O singură dată am achiziţionat o bibliotecă întreagă. Am plătit 3000 de lei, eşalonaţi pe mai multe luni. În general, prefer să achiziţionez la bucată pentru a nu cheltui prea mult”, spune Costel Crăciun.

Colecţionari de tot soiul

Clienţii magazinului deschis de Costel Crăciun se împart în muşterii ocazionali şi colecţionari înrăiţi, printre aceştia din urmă numărându-se nume cunoscute din oraş. „Procurorul Nicolae Almaşi este un client fidel, istoricul Mihai Gherghina ne trece pragul destul de des, la fel şi finanţistul Francisc Vâlcu. Am promisiunea unei vizite din partea primarului Emilian Frâncu, un iubitor al cărţii. Îmi pare rău că nu deţin exemplare care să îi atragă pe marii colecţionari ai Râmnicului. Am înţeles că directorul Finanţelor Publice, domnul Gogârnoiu deţine o colecţie impresionantă de carte veche religioasă. În schimb mă declar mulţumit că în doi ani am reuşit să fac mai mulţi tineri să revină în mod constant în anticariat. Dacă la început doar 2% din clienţii mei erau tineri, acum am 6-7% tineri printre clienţi”, a mai spus Costel Crăciun.

Din colecţionari, anticari de lux

Pasionaţii de mobilier antic, lampadare, candelabre sau ceasuri vechi le pot găsi pe toate într-un magazin de antichităţi din Râmnicu Vâlcea. Afacerea cu obiecte vechi, pornită în urmă cu cinci ani de către Marius şi Floriana Voicu, s-a dezvoltat destul de repede, reuşind să atragă foarte mulţi clienţi din întreaga ţară. Deşi parcurg mii de kilometri pentru a găsi marfa dorită şi pentru a o achiziţiona la preţuri bune, pasiunea celor doi este suficient de motivantă pentru a nu renunţa. Cele mai multe obiecte sunt aduse din Franţa, Belgia şi câteva din Olanda. Toate sunt însă la mare căutare, în special pe internet. ”Sora mea trăieşte în Olanda şi când mergeam acolo, tot căutam astfel de obiecte, pentru acasă. Noi ne-am făcut casa în stilul acesta şi una din prietenele mele m-a îndemnat să pornim o afacere a noastră, dacă tot suntem pasionaţi. Ei trebuie să îi mulţumesc acum pentru această afacere. Nu este foarte uşor, pentru că trebuie să mergi în străinătate să cauţi. Multe sunt obiecte care au o istorie în spate, pe altele le achiziţionăm pur şi simplu pentru că ne plac. Şi noi am achiziţionat astfel de obiecte, ne-am gândit că este o investiţie pentru fetiţa noastră. Nu ştiu dacă ea le va iubi aşa de mult”, povesteşte Floriana Voicu.

Exporturi în China şi Liban

Cel mai bine se păstrează obiectele de mobilier, ceasurile de 150 de ani, dulapuri sau lămi pe gaz. Multe dintre ele sunt vândute pe internet, în acest fel numărul clienţilor crescând de la an la an. „Avem deja clienţi în toată ţara, nu vindem doar la Râmnicu Vâlcea. Sunt oameni care iubesc astfel de obiecte şi ştiu când aducem marfă şi vin să cumpere. Sunt şi oameni care vin, le descoperă şi de atunci devin clienţi fideli. Unii sunt chiar tineri, de obicei persoanele peste 35 de ani găsesc aceste lucruri frumoase. Eu nu spun că nu sunt frumoase lucrurile noi, fiecare are gusturi, dar aceste obiecte nu se demodează niciodată”, adaugă Floriana Voicu. Cei mai mulţi pasionaţi de antichităţi sunt din Bucureşti, însă obiectele au ajuns şi în Baia Mare, Oradea, Buzău sau Iaşi. Ba mai mult, afacerea a depăşit de mult graniţele ţării. Soţii Voicu au reuşit să îşi atragă mulţi clienţi şi din Austria, Italia sau Elveţia sau să facă exporturi în China şi Liban.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...