O piesă de teatru semnată de Sławomir Mrożek este un gest de curaj în repertoriul unui teatru. Teatrul al absurdului nu este la îndemâna oricui. Se citeşte greu, se deschifrează cu dificultate, se regizează cu multă abilitate şi are nevoie de măiestria unor mari actori. Teatrul al absurdului nu este niciodată absurd şi pune la mare încercare pe artiştii scenei şi pe spectatori.

Aşa s-a întâmplat zilele trecute pe scena de buzunar a teatrului Ariel, din parcul Zăvoi. „Petrecerea” lui Sławomir Mrożek, în regia lui László Vadas şi în interpretarea lui Alin Păiuş, Gabriel Popescu şi Alin Holcă, a parcurs drumul de la sărbătoare la crimă în modul firesc în care lipsa de comunicare o face în fiecare zi. Nimic absurd, nu-i aşa?

Spectacolul trebuie văzut tocmai pentru că seamănă atât de mult cu viaţa însăşi. Viaţa în care absurdul devine realitate şi lipsa de comunicare ajută pe oameni să-şi spună totuşi câte ceva.