În seria de bizarerii care pluteşte peste ţară, aud din ce în ce mai des o întrebare despre parlamentarul de Vâlcea care nu este vâlcean. file:///C:/Users/Vasi/Downloads/e-Factura_client_-_Cabinet-Parlamentar-Deputat-NeaEA-Eugen__19-03-2025__MED3729__SmartBill.pdf

Se poate întâmplă şi aşa, răspund eu, atunci când întrebarea ajunge la mine de la oamenii pe care îi întâlnesc. Nu este cel mai neobişnuit lucru în seriile electorale pe care le-am trăit. De data aceasta însă vâlcenii au votat în ton cu moda şi s-au trezit reprezentaţi în parlament de oameni care nu sunt de-ai lor.

Cel mai amunzant a fost un alegător - apropritar, vorba lui Caragiale - care, fugind de nişte nepotisme regionale identificate pe buletinele de vot, s-a trezit în braţele reprezentantului paraşutat la Vâlcea de unul dintre partidele la modă acum. Din lac în puţ, zice el privindu-mă cu speranţa că-i pot oferi o soluţie, un răspuns. Nu pot. Când situaţiile o iau razna în acest stil, nu mai rămâne nimic de făcut pentru o lungă perioadă de timp. Omul votat din inerţie, cu intenţia de a pedepsi rubedeniile nu-ştiu-cui, poartă eticheta de reprezentant al vâlcenilor, în Parlamentul României, pentru următorii patru ani. Pentru aproape o mie cinci sute de zile din care au trecut numai şaizeci.

A rămas destul timp pentru a gândi mai adânc la consecinţele unui vot furios, aruncat în urnă ca şi cum n-ar conta. Contează. Fiecare vot contează. Şi fiecare recomandare pe care o facem celui nehotărât, imparţial, ca tot românul, gata să se înfurie din te miri ce. Până la urma-urmei, când vine vorba despre alegerile pe care le facem în viaţă, putem şi greşi. Dar nimeni altcineva decât noi înşine nu se confruntă direct cu consecinţele alegerilor pe care le-am făcut. Indirect, ne urmează cei apropiaţi: părinţii, fraţii copiii, nepoţii şi strănepoţii. Pe unii îi ştim, pe alţii nu-i vom cunoaşte niciodată. Le trimitem însă din vremurile pe care le trăim o decizie pe care am luat-o chiar noi, cu mintea şi cu sufletul nostru, pentru prezentul şi pentru viitorul în care vor trăi.

Îmi pare rău să văd pe faţa alegătorului despre care vă vorbeam mai înainte o lungă şi adâncă neputinţă de a-şi mai lua votul înapoi atunci când a aflat că, în fapt, l-a votat pe unul care nu era de-ai lui, aşa cum şi-ar fi dorit. Eu alegător, apropritar - cum a scris marele nostru dramaturg - eu pentru cine votez? (în imagini, actori români în rolul Cetăţeanului turmentat din „O scrisoare pierdută”, de Ion Luca Caragiale)

Eugen Neaţă, deputat PSD