Sub presiunea păcii care se simţea venind, Stalin şi Churchill au notat pe un şerveţel ţările balcanice pe care şi le doreau sub control, la finalul ultimului război mondial. Întâmplarea a avut loc la Moscova, în luna octombrie a anului 1944. Discuţia pregătitoare avusese loc cu cinci luni înainte, la Londra, şi la ea au participat ministrul britanic de externe şi ambasadorul sovietic. Rusului i-au trebuit doar două săptămâni pentru a primi acceptul lui Stalin pentru înţelegere, cu condiţia informării părţii americane, la un moment dat. Începutul acestei întâmplări avea loc cu exact un an înainte de victoria finală, consemnată de istorie la începutul lunii mai, în 1945. Pacea pune întotdeauna presiune şi pe învinşi şi pe învingători.
Urmare a evenimentul de la 23 august 1944, românii tocmai schimbaseră poziţia de învinşi cu aceea de învingători. O speranţă deşartă, cum s-a dovedit mai târziu, care a plutit o vreme deasupra Bucureştiului animat între timp de prezenţa tancurilor ruseşti.
Şerveţelul pe care şi-au scris pretenţiile Churchill şi Stalin o lună mai târziu nu s-a păstrat, deşi Stalin l-a împiedicat pe Churchill să îi dea foc. A ajuns la noi istorioara aceasta relatată de prim-ministrul britanic şi o rescriere olografă a acelui bileţel.
La exact optzeci de ani de la scrierea şerveţelului, pacea se simte plutind din nou deasupra regiunii în care încercăm să trăim. Ameninţarea păcii este deseori mult mai subtilă decât zgomotul asurzitor al bombelor care cad. Războiul de cucerire dus de ruşi pe teritoriul ucrainean se apropie de final. O negociere de pace se anunţă pentru începutul anului viitor. Nimănui nu-i este egal cu ce se prezintă la masa acelei negocieri şi ce are de scris pe şerveţel după optzeci de ani.
România urcă din nou pe şerveţel prin operaţiunea devastatoare la care asistăm acum. Cel interesat să o pună printre bucatele de la masa negocierilor de pace care se apropie este eternul vecin de la răsărit, ajutat, ca de obicei, de subteranele româneşti, din ce în ce mai aglomerate cu esenţiali şi privilegiaţi nemulţumiţi. Schimbările de domnitori din ţările române şi de regim, în ultima sută de ani, au pornit întotdeauna din subteranele despre care vorbesc, sub formă de revoluţii, în ultimul timp. Cu o participare populară marcată de bucuria celui care poate schimba oricând binele cu răul, pentru a se răcori un pic.
România de pe şerveţel.
