Cam aşa i-ar fi zis un preot unui mare scriitor care şi-a aprins ţigara în faţa bisericii, după slujba în care fusese vorba despre vicii, în primul rând.

Se potriveşte tuturor celor care vorbesc una şi fac alta. Ma-am gândit la această corectă zicere citind din nou răspunsul pe care l-am primit de la ministerul domnului Predoiu la cererea făcută în calitate de deputat interesat de numărul real al cazurilor în care consumatorii de droguri îi pun în pericol pe cei apropiaţi. Pe scurt - verde-n faţă - Ministerul Afacerilor Interne mi-a transmis în mod oficial că nici el, nici Agenţia Naţională Antidrog, nu pot livra o cifră din care să ne dăm seama la ce dimensiune a ajuns această ameninţare. Pentru că la cele două instituţii, desigur, una se vorbeşte şi alta se fumează!

Se vorbeşte despre o activitate glorioasă începută şi terminată nicăieri şi se fumează bani publici şi resurse instituţionale, după gust şi după nevoi.

În pregătirea unei iniţiative legislative care să-i ajute pe membri familiei să se protejeze de consumatorii violenţi prin internare nevoluntară, cer din nou domnului Predoiu şi instituţiilor de ordine pe care le administrează aceleaşi două lucruri: o opinie despre oportunitatea modificării legislative la care lucrez şi un număr al cazurilor de violenţă generată de consumatori în rândul celor apropiaţi.

Data trecută mi s-a răspuns că nu există la ei numărul consumatorilor la care mă refer. Ca şi cum ar trebui să mă interesez de aceştia la fabrica de tutun de peste drum!

Transmit astăzi, tot prin intermediul parlamentului, aceeaşi cerere cu speranţa că între vorbit şi fumat nu mai este o diferenţă atât de mare cum era în urmă cu câteva luni. La Ministerul Afacerilor Interne şi la Agenţia Naţională Antidrog ale ministrului Predoiu.

Eugen Neaţă, deputat PSD