Am întrebat Ministerul Afacerilor Interne câte cazuri de drogaţi periculoşi pentru ei şi pentru familiile lor avem în România. Mi s-a răspuns că nu au această informaţie, nici ministerul, nici Agenţia Naţională Antidrog, aflată în subordinea sa.
Văd acum o mare vâlvă naţională în jurul textilelor purtate de poliţişti şi denunţate a fi de proastă calitate de unul dintre liderii sindicatelor din acest domeniu. Înţeleg că marea instituţie a siguranţei noastre individuale şi naţionale a pus în mişcare cel puţin două departamente centrale în acest scop.
Unul care să cerceteze după toate regulile dacă textilele rupte sunt din categoria uniformelor purtate de poliţişti şi altul care să formuleze răspunsuri publice adecvate şi să aibă grijă de diseminarea lor la nivel naţional.
Reacţia la ştirea care a deranjat este una care nu semănă deloc cu reacţia instituţiilor de ordine publică, de cercetare şi de intervenţie la infracţionalitatea gravă care îi preocupă pe contribuabili.
Sunt încă proaspete strigătele de ajutor ale fetei ucise în timp ce poliţia şi alte instituţii aşteptau la poarta ucigaşului şi semnele disperate ale celor înjunghiaţi în balcon, în asistenţa complet dezinteresată a unui puternic detaşament de oameni ai legii.
Mama ucisă de fiul ei zilele trecute, căruia poliţia i-a permis cu dezinteres procedural să se apropie de ea la distanţa braţului în care ţinea cuţitul şi marile negocieri nocturne cu interlopii din capitală, de care nu mai zice nimeni nimic.
Privim cu toţii pozele acestea de textile rupte care circulă pe internet şi în jurul cărora angajaţii instituţiilor naţionale s-au mobilizat instantaneu, în apărarea onoarei proprii. Cercetări amănunţite asupra diferenţei dintre textilele fotografiate şi cele cumpărate de minister, diferenţa dintre maşinile care au cusut, pigmenţii cu care s-a vopsit ţesătura. Ce mai, o cercetare ca la carte, executată în câteva ore şi publicată de-a lungul şi de-a latul României cu o viteză ieşită din comun.
Mă gândesc că urmează o conferinţă de presă internaţională, cu participarea televiziunilor, care pot părăsi pentru o clipă războaiele şi evenimentele lumii pentru a fi prezente la dezvăluirea textilelor cumpărate de minister. Urâtă imagine, aceasta a reacţiei supradimensionate, orgolioase, de nimic, la un subiect care nu este nici măcar un amărât de fapt divers.
Revin cu întrebarea mea, de deputat în Parlamentul României: care este numărul consumatorilor de substanţe interzise, cu potenţial major de pericol pentru familiile ori persoanele aflate în jurul lor?
Informaţia îmi trebuie pentru a-mi argumenta iniţiativa legislativă la care lucrez. Mărturisesc că nici după ce primesc răspunsul la întrebarea mea, nu voi fi interesat de problemele rufelor murdare ale sărmanului minister care, vorba românului, şi le spală în public, chiar acum.
Eugen Neaţă, deputat PSD
