Se cuvine să spunem câteva cuvinte despre medici şi despre personalul medical din România. Eu nu am perspectiva profesională a celor care muncesc în instituţii medicale. O am pe aceea de pacient şi de om care a beneficiat de servicii medicale la toate vârstele şi în toate ipostazele. Am fost elev, am fost sportiv şi am avut o lungă carieră de poliţist, de la nivelul de debut şi până la cel de comandă. Continui să lucrez ca deputat, la al doilea mandat, în Parlamentul României. M-am bucurat de sănătate de la un capăt la altul al vieţii şi datorită asistenţei medicale pe care am primit-o pe parcurs.
Locul în care ne refacem sănătatea se numeşte spital şi oamenii care ne ajută să facem acest lucru se numesc medici, asistente medicale şi încă alte multe profesii auxiliare. Slavă Domnului, nu a fost nevoie de multe servicii medicale pentru sănătatea mea, dar acelea, câte au fost, şi-au făcut întotdeauna efectul, ceea ce spune foarte multe despre calitatea oamenilor care m-au îngrijit.
De la primele vaccinuri care mi-au fost administrate în copilărie şi până la consultul periodic, obligatoriu în meseria mea. De la primul plasture aplicat pe rănile adolescenţei şi până la intervenţiile mai sofisticate cerute de suferinţele de acum. Totul a fost la timp, cu pricepere profesională, cu mult tact şi cu multă empatie.
Oamenii aceştia – medicii şi personalul medical din jurul lor – sunt una dintre minunile pe care le-a înfăptuit civilizaţia umană. Suferinţele mele trupeşti pălesc pe lângă suferinţele unora dintre semenii noştri care şi-au salvat viaţa pusă în pericol de moarte, de boli grave, fără leac.
Am cunoscut asemenea oameni. De la copii de grădiniţă şi până la nonagenari. Oameni de toate condiţiile sociale şi intelectuale, egali în faţa pericolului produs de pierderea sănătăţii. Nu există fericire mai clară şi recunoştinţă mai puternică pe acest pământ decât a aceluia care a scăpat din ghearele morţii cu ajutorul medicilor şi al celor care îi ajută pe medici să înfăptuiască minunea însănătoşirii oamenilor aflaţi la limita dintre viaţă şi moarte.
Pe mine, personal, ceea ce mă emoţionează cel mai tare este însă simplitatea cu care personalul medical trece de la o minune la alta, de la o viaţă salvată la altă viaţă salvată, aşa cum trecem noi ceilalţi de la o zi de muncă la alta, obişnuită şi atât. Simplitatea şi eleganţa aceasta profesională mi-au dat întotdeauna încrederea aceea pe care am cunoscut-o cu toţii în primele minute ale vieţii noastre simţind undeva, în apropiere, fiinţa care ne-a dat viaţă.
Mulţumesc aici tuturor celor care au ales să lucreze întreaga lor viaţă pentru sănătatea semenilor şi pentru viaţa oamenilor de pe acest pământ.
Eugen Neaţă, deputat PSD
