Mă număr printre cei care trăiesc cu mare bucurie evenimentele acestui anotimp. Evenimentele obişnuite, nu marile evenimente.
Suntem deja la începutul perioadei în care se pregătesc conservele pentru următorul anotimp. Zacusca, în principal, dar şi tocana de legume şi câteva dintre murături. Poate ceva mai târziu, murăturile. Varza, începând de luna viitoare, pe la sfârşit. Nu lipsesc de obicei de la niciunul dintre momentele în care se pregătesc conservele pentru la iarnă. Primul lucru cu care ajut este mersul la piaţă. Majoritatea legumelor pe care le prepară soţia mea sunt din grădina proprie şi din solar. Ne place să cultivăm şi să îngrijim legumele pe care le consumăm, dar ne place la fel de mult să mergem şi în pieţele din Râmnicu Vâlcea pentru a completa cu ceea ce ne lipseşte şi, deseori, pentru a vedea ce gusturi şi ce arome a obţinut… concurenţa.
Personal, mă folosesc de drumurile la piaţă pentru a afla direct de la sursă, problemele cu care se confruntă producătorul român de fructe şi de legume. Deformaţie de politician. Soţia mea urmăreşte cu mai mare atenţie aspectul şi gustul produselor de pe tarabe. Eu comentez cot la cot cu oamenii problemele cu care ei se confruntă. Principala, de data aceasta, este preţul care li se plăteşte pe kilogramul de orice, care nu mai acoperă banii investiţi şi munca proprie de pe tarla. Manualul de economie spune că într-o zi, care nu pare departe, producţia de acest tip se va opri. Banii câştigaţi toamna nu vor mai ajunge pentru iniţierea producţiei din anul următor. Gustul bun al legumelor şi al fructelor de pe tarabele din piaţă conţine şi această ameninţare pentru viitor.
Al doilea moment al preparării conservelor pentru la iarnă se petrece în bucătăria noastră, acolo unde nu sunt lăsat să particip la prea multe activităţi. Aştept să fiu chemat pentru a gusta unul sau altul dintre produse, înainte de a fi luat de pe foc şi de a i se pune capacul şi de a fi vidat. Sunt un pofticios fără egal şi contribui cu bucurie la gustat şi la discuţia despre gustul potrivit şi despre ce condimente ar lipsi pentru a fi obţinut. Nu mă dau în lături nici de la efortul de a duce borcanele în beci şi de a le aşeza cu grijă pe rafturi, cum fac în fiecare an. Mă ajută să le găsesc mai uşor la iarnă pentru a le aduce pe rând, înapoi, în bucătărie.
Acestea sunt bucuriile de sezon pe care îmi place să le trăiesc pe îndelete, alături de soţia şi de fiica mea, aşa cum le-am trăit în copilărie şi în adolescenţă alături de mama şi de surorile mele. Pe vremea aceea, şef era tatăl meu, la fel de grijuliu cu fiecare moment al acestor evenimente de început de toamnă. Acum, şeful sunt eu. Abia aştept să se reia şi prepararea dulceţurilor de toamnă. De prune, de pere, de mere, de gutui…
Eugen Neaţă, deputat PSD
