Opinii

 

Vine o zi

Vine o zi în care suntem tentaţi să mai fim puternici, cu gandul că, printr-o minune, iubirea ne va salva pe toţi. Vine o zi când realizăm că suntem oameni, nu îngeri. Vine o zi când înţelegem în sfârşit că visele nu aleargă după noi. Ci nicio chirie nu e mai ieftină când căutăm să ne odihnim sufletele. Vine o zi în care oricâte bogăţii am fi strâns o viaţă, am da o viaţă să nu le fi avut.

Vine o zi în care roata nu se mai întoarce, în care cerem soare printre lacrimi, uitând că socotelile încheiate pe timp de furtună ne scot mai albi, doar dacă ne purtăm pe dos între noi. Vine o zi în care obosim să o luăm de la capăt, pentru că niciodată nu ne punem de acord când am început şi de ce ne-am consumat. Vine o zi în care nu ne mai putem minţi copiii că plângem de la ceapă, vine o zi când nu mai poţi spune că zâmbeşti de durere şi nici că te doare zâmbetul. Vine o zi când punem punct pentru că nimeni înaintea noastră nu vede semnul disperat al exclamării.

Vine o zi în care răfuiala cu propria existenţă încetează brusc, pentru că e nedrept să te dai tuturor şi e dreptul tău să te simţi tranşat. Vine o zi în care adunăm şi înmulţim în timp ce alţii ne scad şi ne împart, astfel că din ceva mult rămâne prea puţin. Vine o zi în care nu mai mulţumim pe nimeni, însă continuăm să mulţumim tuturor. Vine o zi în care aruncăm totul la dracu’ şi tot de acolo ne întoarcem spăşiţi spre cei care nu ne-au oprit, ci doar ne-au avertizat că arde.

Vine o zi în care ne e dor să fim noi, dar fără etichete, însă, cumva, le purtăm pe toate cele ce ni le-au agăţat semeni mai puţin destepţi, manieraţi sau curaţi ca noi. Vine o zi în care credem că poate am lipsi cuiva şi doar de dragul unui gând de bine, ne imaginăm cum ar fi să nu mai fim. Vine o zi în care renunţăm la ideea că ce nu ne omoară ne face mai puternici, poate pentru că ne simţim urâţi să fim vii, dar cu atâtea cocoaşe. Vine o zi când înţelegem că nu putem mulţumi pe fiecare şi o zi în care e prea târziu să rezistăm cu dezamăgirea că nu i-am satisfăcut pe toţi.

Vine o zi în care pierdem tot mai mult în greutate, o zi în care inima nu ne mai iubeşte pentru că, chiar noi am uitat să avem grijă de ea. Vine o zi în care vedem că n-am avut puţin din toate şi că uneori ne-ar prinde bine să fim adrese şi să ne schimbăm între noi săptămânal, lunar sau poate din oră în oră. Vine o zi în care ne întoarcem acasă şi vrem să fie la fel şi o zi în care folosim tot mai puţin casei, pentru că am devenit altfel. Vine o zi în care încercăm atât de mult şi reuşim atât de puţin, vine o zi în care visăm la o absolvire, dar care ne răspunde cu un continuu extemporal. Vine o zi în care înţelegem că meseria timpului nu e să vindece, ci doar să treacă, aşa cum obligaţia memoriei este să ne înţepe când n-am mai vrea să privim înapoi.

Vine o zi când nu mai avem nevoie să fim văzuţi perfecţi, ci doar fiinţe printre fiinţe care au defecte şi sunt fericite cu ele. Vine o zi în care ştim că suntem singuri, pentru că oricât s-ar declara de apropiaţi, unii oameni nu adorm cu problemele tale în mintea lor. Vine o zi în care realizăm că ne-am justificat în faţa altora mai mult decât în faţa lui Dumnezeu şi că, fără lege, fără moralitate, au fost destui cei care s-au văzut mai presus decât propria lor condiţie umană. Vine o zi în care nu te întrebă nimeni câtă tinereţe ai rupt din tine pentru un crez, câtă oboseală a supt ambiţia de a fi curajos şi câtă răbdare te-a ciopârţit în anii în care ţi-ai dorit ca măcar o dată să faci ceva doar pentru tine.

Vine o zi în care ne dăm seama că nu putem fi răplătiţi pentru binele ce l-am împrăştiat, deşi plătim cu vârf şi îndesat celor care li s-a urât cu binele. Vine o zi în care avem de ales dintre nimic şi restul nimicului şi o zi în care renunţăm la tot pentru ceva. Vine o zi în care, cumva, vrem linişte netulburată, un colţişor nerevendicat şi atât. Vine o zi în care ţi se pare plictisitor să priveşti de jos în sus şi o zi în care nu te mai poţi purta ca o umbrelă în faţa celor care nu vor să lase şi curcubee la vedere. Vine o zi în care are rost să iei în seamă vorbele Sfântului Vasile cel Mare care spunea că atunci cand noi vorbim în ascuns cu noi înşine, cuvintele noastre sunt cercetate în Cer şi, de aceea, şi răspunsurile noastre ne vin de acolo.

Vine o zi când încercăm din răsputerile cu care nu ne-a dotat nimeni iniţial şi vine o zi când le donăm celor înjumătăţiţi din noi, fără teamă că apoi ne-ar ucide o muşcătură de furnică. Şi vine o zi când, oricât de mult am fi încercat, ne trezim că nimeni n-a fost pe fază şi nu ne-a urmărit. Vine o zi când contează tot ce am făcut de când am fost şi până n-o să mai fim. Şi abia atunci va veni ziua pe care o vor simţi toţi, pentru că oamenii nu au remuşcări pentru ceea ce nu fac, ci doar pentru ceea ce fac greşit. Dar vine o zi în care fiecărei păreri de rău îi putem răspunde I DID MY BEST, dându-le de gândit nesăbuiţilor care au crezut că facem prea puţin pentru a primi încă şi încă o zi…

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...