Baschetul, aici, se desfăsoară într-o normalitate construită de trompeta lui Alexandru Teacă, olimpic, venit din Moldova. Alexandru Teacă interpretează muzică de compozitori germani, din satele şvăbeşti, de unde a aplecat Herta Muller, cea cu Maria Tănase în suflet şi sintaxa germană în exprimare...

Echipa în sine este frumoasă, cu aezi rafinaţi, care sunt la începutul drumului când pot cumpăra îngheţata... Lucian Vergu, cu discursul lui de retragere, artifex şi spontan, voluntar, cu parcurs de temelie care se înfăţişează, meticulos şi persuasiv, ca "o zi mai lungă decăt veacul"...

Hristu Şapera, antrenorul, cu anglo-americana lui de azi, comparabilă cu franca noastră de altădată, ne ridică la fileu, ca pe bobocii lui Edi, prietenul meu, cu lecţia despre lingviştii lui, asezaţi şi celebri, Matilda Caragiu Marioteanu, Corneliu Zeana, cu homo universalis, cu naraţiunea vieţilor unor fascinanţi sportivi, trăitori într-o agonalitate, motivaţional împlinită... Persuasivă şi melodică existentă...

Adrian Mihăilă, managerul tăios, cu visul din implozie, cum rar se întâmplă, împlinit.

Bogdan Pistol, cu filmologia jocului de baschet, cu regia fiecărui pas, fiecărui coş, fiecărei vârste...