Opinii

 

Saloane şi cotloane

România nu s-a unificat după 09 decembrie 2012. Avem în continuare două Românii, numai că stăpâni nu mai sunt Băsescu şi cuplul Ponta-Antonescu. România de astăzi aşteaptă unificarea fiind divizată între saloane şi cotloane. În primele domnesc noii potentaţi, în ultimele doar dezolarea şi speranţa supravieţuirii.

Premierul Ponta a ieşit la rampă cu un program ambiţios, locatarul ales de la Cotroceni i-a condamnat Cabinetul la succes, dar adevărul este că vom putea să ne facem planuri pentru viitorul apropiat abia după ce vom afla doleanţele creditorilor de la FMI şi din UE. Întâlnirea reprezentanţilor Executivului cu misiunea FMI în România de la mijlocul acestei luni ne va spune cât de mult preţuim în ochii celor ce au pompat ceva bani în venele sistemului administrativ central al ţării. Cât la sută a fost asimilat de organism şi în ce procent fondurile au fost „transpirate” spre buzunare mai bine căptuşite nu vom afla însă prea curând.

În spatele programului de guvernare şi a promisiunilor emise din Palatul Victoria se ascut săbiile pentru o reglare de conturi prin instituţii. O nouă camarilă revendică dreptul de a ocupa orice post mai de însemnătate prin deconcentrate în numele fidelităţii afişate faţă de partidele învingătoare din ultima încleştare electorală. Unii vor reveni pe post, alţii vor pătrunde pentru prima dată în sistem. Blestemul României pare să fie rocada pe funcţii la fiecare oscilaţie a polului de putere din oraş, judeţ, regiune sau ţară. Un întreg sistem de pile, relaţii, cunoştinţe pare a se dezvolta nestingherit sub umbrelele partidelor ce alternează la putere, în timp ce într-un procent mult mai mic, „sclavii de serviciu” care îşi iau în serios munca târăsc zi de zi ţara la adăpost de hăul lipsei de discernământ instituţional.
Prin instituţiile din Oltenia bate vântul schimbării. Se prevăd vreo două-trei rocade de şefi mai dezavantajaţi de insuccesul unor susţinători din sfera centrală, dar şi înlocuirea unor directori de instituţii anemice. Nu din cauza apetenţei lor pentru politică, ci doar pentru a satisface orgoliile unor vajnici lipitori de afişe din campanie. Furtuna adevărată a schimbării se va resimţi în rândurile doi şi trei din cadrul celor înregimentaţi sub statutul de funcţionari publici. Vânaţi din saloanele unde se face politică, mulţi dintre ei, victime ale glumei numită „statut de funcţionar public” vor încremeni prin cotloane până va trece vremea rea. Asta dacă vor avea noroc.

România va face primul pas spre reunirea în acelaşi spaţiu social al saloanelor şi cotloanelor abia dacă actualul Guvern va da dovada maturităţii de a rezista patru ani sub acelaşi stindard şi de a îndeplini măcar 50% +1 din promisiunile electorale. Ciudat, dar de această dată pericolul cel mai mare nu vine de la liderii centrali, ci de la baronii şi vătafii locali, nemulţumiţi în multe cazuri de neacordarea unor sinecuri rudelor prin alianţă politică sau micilor lingăi de curte.

Useliştii riscă să procedeze la fel de dezastruos ca principalii lor inamici, pedeliştii. În goana după întărirea rândurilor partidului cu vajnici luptători fideli sub flamura organizaţiilor locale sunt pe punctul de a instaura fidelitatea faţă de partid ca unic criteriu de selecţie în funcţii publice. Acelaşi principiu, după cum amintea un fost parlamentar vâlcean, a fost impus deputaţilor şi senatorilor PDL din mandatul trecut. Rezultatul muncii depuse în ultimii patru ani în Legislativul României îl poate contabiliza Roberta Anastase.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...