Opinii

 

Anca Sârghie şi reveriile construcţiilor livreşti...

Anca Sârghie propune o personalitate a excelenţei, care se desfăşoară între conceptele, devenire, limpiditate, hermeneutică. Bibliografiile asimilate provin din bibliografiile metamorfozate, astfel încât decantările de lexeme şi de spaţiile dintre lexeme,de contexte,instituie memorabilitatea unei existenţe,a profesorului Anca Sârghie. Amănuntul, cu semnificaţie de metaamănunt, din acribia cercetării, vine din lectia lui Constantin Noica,despre utopia literei, din hermeneutica filosofului de citat în special, aici, cu volumul Cuvânt împreună despre rostirea românească! Să privim scriitura Ancăi Sârghie, din studiul introductiv la Procesul Memorandistului Nicolae Cristea,unde utopia literei prin acribia bibliografiei impun bibliografia vieţii...

După ce în anii 1857-1859 studiaseră la Leipzig Ioan Popescu si Zaharia Boiu, în 1861 Nicolae Cristea este desemnat si trimis de Andrei Şaguna, pe cheltuiala sa la Universitatea din Leipzing, spre a urma specialitatea Filosofie si Istorie,dar s-a interesat si de studii de Economie...

Lipsurile îl urmăresc şi in anii studiilor la Lipska, cum era numit în epocă frumosul oraş german, întrucât stipendiul de 300 de florini fiind prea mic pentru nevoile lui, Nicolae se vede nevoit să dea lectii de germană şi romană,fiind concomitent şi cantor la Capela romana din Leipzig.

In Jurnalul lui de mai tarziu se fac trimiteri la momentul când la cursul de istorie universală studentul transilvănean ascultă pe profesorul Treitschke. La cursul dedicat Revolutiei din 1848 în Estul Europei, profesorul a defăimat românii printr-o falsificare a adevărului,unul, pe care băiatul îl trăise pe viu la vârsta de 14-15 ani. El era înzestrat cu suficient discernamânt spre a deosebi adevărul de minciună.

Fără ezitare, românul Cristea aduce o corecţie scrisă, pe care profesorul o apreciază,cerând public scuze studentului său. La Leipzig, sibianul temeinic documentat a ţinut şi conferinţe despre istoria românilor. Câtiva ani mai târziu, aşa cum consemnează ziarul german local,profesorul va poposi la Sibiu şi putem presupune că Nicolae Cristea s-a întreţinut cu el.

Să observăm metamorfoza literei în literalitate, în rezumatul discuţiilor despre Conferinţa Naţionala de la Sibiu, din februarie 1892, dr. Ioan Ratiu, V. Lucaciu si G. Bariţiu... Textul Memorandumului s-a definitivat în Consfătuirea din 25,26 martie 1892, fiind iscălit de Ioan Ratiu ca preşedinte, G. Pop de Băsesti si Eugen Brote ca vicepreşedinţi, de Vasile Lucaciu, ca secretar general,de Septimiu Albini drept secretar şi de referinţele lui Iuliu Coroianu.......Lansarea de la Călimanesti (august, 2022).....a pus în evidentă o Anca Sârghie, de o evidenta culturalitate, dintr-o genealogie a culturalitatii, de exemplu, raportatea la Vasile Netea, a lui Ion Predescu, trezeşte amintiri afective şi de rudenie conceptuală profesoarei, despre generaţia de la Vatra), cercetarea lui Aurel Galea în lucrarea lui de doctorat despre Consiliul Dirigent,a problemei agrare, leagă dialogul cu acelaşi Ion Predescu, despre Grigore Pop de Băseşti, memorandistul,continuă discutiile despre compozitorul Tudor Jarda, acum din genealogia reală a distinsei profesoare, o atmosferă expresiv culturală strânge invitati din toată ţara, urmează intervenţii despre antropologia Severinului, erudiţia şi asceza cărţilor doamnei Anca Sârghie, aşterne liniştea apotropaică asupra participanţilor... Pe o căldura de pustiu saharian, răsar oazele vieţii, vitalitătii,răsar boabele de rouă si bobul de credinţa, din elogiul pe care Anca Sârghie îl aduce memorandistului, Nicolae Cristea, poetului Radu Stanca, desenând infinitive lungi, cu sintagma noiceană, cultivând zi de zi, memoria vie, a şcolii ca bibliotecă, portabilă, purtabilă, cu poetul ca baladesc, baroc, rococo, inimitabil. Profesoara Anca Sârghie continuă activitatea filosofului, instituind cotidian, nocturn, antrenamentul cultural, creând, cum ar spune Razvan Voncu, arhitectura memoriei, o tesătura, o broderie,un desen al covorului dintre genotext şi fenotext, poetică şi poietica. Si, astfel, diferenta ontica a Sibiului, homo aesteticus. Aici locuieste Anca Sârghie, in cultura Sibiului, colo-colere, colui, cultum, asa isi cultiva gradina. Cu Lucian Blaga, Radu Stanca, Constantin Noica, memorandisti... Sintaxa burgului se schimba, devine altceva. Cu portanta spre...Hoche si redundanta expresiv stilistica... Balada lui Radu Stanca este diegeza sincopata, cu final deschis,o opera aperta. Un text al muzicalitatii. O didascalie careia actantii i se conformează cu fidelitate. Uneori, o teatralitate salvată de nuanţe tragice, dacă îndrăzneşti, eşti pedepsit; dacă nu îndrăzneşti, nu esti om deplin. Un estetic perpetuat prin sine însusi, cu adevăruri care diseminează lumea,trandafirul trăieste făra raţiune (Angelus Silesius) şi, iubeşte şi fă ce vrei. (Augustin).

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...