Actualitate

Câtă viaţă ai în tine?

Micuţa Elisa are nevoie noi! Fetiţa de doar patru ani are o şansă de supravieţuire doar cu ajutorul oamenilor generoşi

Elisa are nevoie de tot sprijinul nostru în aceste momente grele. Putem fi Moş Crăciunul ei. Orice ajutor este binevenit în lupta cu această boală, leucemia. Veselia, frumuseţea vârstei de patru ani, joaca şi năzdrăvăniile tipice vârstei au luat sfârşit pentru Elisa. Părul negru, ondulat, a rămas şi el doar o simplă amintire pierdută în negura vremii. Leucemia a făcut din această fetiţă minunată, care avea toată viaţa înainte, un tărâm de luptă contra cronometru. Fiecare secundă este preţioasă în lupta cu această boală, care a pus stăpânire pe corpul micuţei Elisa. Deşi încearcă să nu pară îngrijoraţi, părinţii copilei sunt devastaţi.

„Nu pot să realizez că trăim acest coşmar. Mă gândesc că într-o zi vom ajunge la fundul sacului şi atunci unde să căutăm ajutor, la ce uşi să batem? Mă uit în ochii fetiţei mele şi tot echilibrul meu se prăbuşeşte. Am avut norocul că am intrat pe un program de asistenţă medicală, dar avem un tratament destul de costisitor. Avem Oncoxin, două flacoane costă 400 de lei şi ajung o lună, Liv 52, Fluconazol... lista este lungă şi costurile sunt mari“, a declarat tatăl fetiţei, Florin Mazilu.

Cine doreşte să contribuie în această luptă, cine crede că poate să îi ofere cel mai mic sprijin poate să o facă virând orice sumă de bani în conturile de mai jos:

RO71BTRL01704201T12243XX - (euro) Banca Transilvania
sau
RO96BTRL01701201T12243XX - (lei) Banca Transilvania
sau pot suna la numărul de telefon: 0762.896.990 - Florin Mazilu.

Oamenii ajută oameni

Viaţa nu se măsoară în filele rupte din calendar, ci prin lucrurile bune pe care le faci. Îţi cerem să găseşti fericire, să gândeşti cu sufletul. Ne-ai dovedit că ştii lecţia, că o viaţă e mai presus de orice. Elisa vrea să cumpere o viaţă, dar la magazin nu se găseşte. Pentru ea, e de vânzare în străinătate. Doi ochi umezi cer viaţa înapoi, vor fericirea răpită pe nedrept. Mâinile vor seva puterii, picioarele vor să simt forţa pasului. O piramidă de vise ieftine pentru mulţi dintre noi se prăbuşeşte pentru cel care nu ştie să o înalţe singur. Când poţi face un gest numit salvare, nu rămâne cu spatele întors. Şi spatele doare. Toţi preferăm să ascundem tristeţea, de zile. Undeva, într-un colţ. Să nu ne gândim la rău, să nu punem la suflet necazul. Fie pentru că nu mai avem suflet, fie pentru că suntem comozi. Am putea să fim de acord cu asta, dacă am avea certitudinea că dragostea şi afecţiunea sunt nule. Dar nu sunt… Pentru că tu şi cu mine înţelegem că iubirea olimpică nu se pierde într-un liman de indiferenţă. Şi dar din dar se face Rai. Cu genunchii în faţa durerii, în faţa furtunii anilor de chin care ne-au vândut un pont: Ar trebui să dăm vieţii, viaţă. Merită! E bine să credem că e o poveste. Dacă ai fi autorul, ai putea schimba finalul. Elisa, Cerul va fi prea departe pentru tine, pentru că pe Pământ suntem noi, cei care luptă!
Vorbele sunt de prisos de aici înainte. Ceea ce putem face este să încercăm să o ajutăm cu tot ce ne stă în putinţă, pentru că numai aşa această fetiţă va putea să guste anii ce vor veni. Şi să redevină fata cu părul negru, plină de voiciune care străbătea aleile parcului în fugă.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...