Opinii

 

Circul de partid şi de stat

În fiecare an trece pe stradă circul. Mai nou, cu menajeria cocoţată pe platforme auto: elefanţi, lame, zebre, lei, urşi şi alte lighioane de mai mici dimensiuni, îndeajuns de mari pentru a fi văzute printre zăbrelele cuştilor pe patru roţi. Copiii nu aşteaptă timp de un an circul, dar se bucură în urma convoiului ca şi cum n-ar fi supravieţuit decât cu această speranţă în suflet. Peste câteva zile, circul va pleca spre alte zări, lăsând în urma lui câteva emoţii, câteva amintiri din ce în ce mai vagi, un amor platonic la sala de lectură a bibliotecii orăşeneşti şi câteva impozite neplătite. Povestea copilului de la sala de lectură o ştiu pe toată, dar nu e cazul s-o spun în acest loc.

Aici este vorba despre spectacolul mai puţin fantezist al alegerilor generale care tocmai s-au încheiat. Spectacolul lor s-a dovedit a fi mai degrabă un fel de Cântarea României, la care, după prostul său renume, numai cine n-a participat n-a câştigat câte ceva. Egalitatea de şanse s-a rezolvat aşadar pe la noi încă o dată, nu dând dreptul la participare, ci urcând pe podium pe toată lumea, cu căţel şi purcel. Parlamentul României seamănă acum cu un fel de arcă a lui Noe, încărcată cu câte o pereche din toate, pentru buna prăsilă în timpul ce va să vină. Acesta este şi primul mare beneficiu, negativ, al reformei statale care ni s-a înfipt în toate simţurile şi în toate buzunarele în ultimii patru ani. Plus câteva zeci de miliarde de euro mai puţin, din banii cu care am contribuit. Un bilet tare scump pentru un spectacol atât de ridicol şi de trist: reforma statului.

Circului de stat îi urmează acum circul de partid. Pentru partidele la putere, stilul ar putea fi omisiunea unui amănunt esenţial. În vară, la suspendare - comunicarea cu puterile străine, cu care e bine să fii pus de acord atunci când dai de pământ cu un preşedinte. Acum - comunicarea cu electoratul care ţi-a dat un purcoi de voturi. Electoratul e pe măsura voturilor primite şi e bine să-i spui ce faci cu bagheta puterii înainte de a se gândi el la cu totul altceva. Hocus-pocus-ul puterii trebuie să aibă la final un iepure alb în joben, nu vreo broască râioasă cu care te poţi trezi direct în omuşor mai repede decât simte înghiţitorul de săbii unealta lui de fier. Nu există plasă de salvare pentru şmecherii de sub cupolă.
La partidele transferate de electorat la periferie, jongleriile sunt de cu totul altă natură. Maghiarii unduiesc şerpeşte sub bagheta unui dresor greu de distins, portocalii îşi revin cu strigăte din violet, iar televiziunea analogă face primii paşi spre high-definition. Deocamdată, digital. La fel cum, în vârful degetelor pare să umble preşedintele, cu bileţele de împăcare şi jalbe în arac, ticluite cu subînţeles. Din amatorismul acesta nu poate veni decât ceea ce a mai venit şi în trecut, după principiul că, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!

Un circ de o mare tristeţe, după cum vedeţi. La fel ca lectura copilului îndrăgostit de fata de la trapez şi ascuns mai apoi la sala de lectură, pentru o obligaţie şcolară. Citind cum, într-o iarnă ca aceasta de afară, a murit maimuţica circului ambulant şi a trebuit înmormântată la marginea oraşului, în costumul de general în care evoluase. O fi vreun semn că maimuţica se numea Sufleţel? O fi un alt semn că romanul se numea „Singur pe lume!” Sau poate nu e decât o problemă cu autorul, de limbă franceză, nu germană, cum e de bontón (sic!) unional.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...