Opinii

 

Nu doar Nenea Iancu...

De câteva decenii repetăm obsesiv cât de actual este Caragiale în raport cu politica dâmboviţeană şi moravurile locuitorilor din periferia zonelor urbane. Ca biet mitic, nu pot decât să constat o rezistenţă în timp a obiceiurilor care au ancorat opera lui Nenea Iancu în zona clasicilor literaturii române.

Din când în când, răsfoind operele altor scriitori ori cursurile unor filosofi creatori de şcoli în România interbelică, găsesc aceleaşi ofuri care macină ţara şi astăzi. Într-un curs de filosofie de-al lui Mircea Florian, apărut în primă ediţie la începutul anilor ’40 şi reeditat la o jumătate de secol după, acesta deplânge rapida schimbare a sistemului legislativ din România făcută doar de dragul schimbării. Principiul perfectibilităţii sistemului era deci ignorat în vremea partidelor istorice aşa cum se dovedeşte a fi ignorat şi în vremea noastră.

Prins între Ziua Naţională a României şi evenimentul alegerilor parlamentare din 2012, an despre care ni se proroceşte din ce în ce mai des că ar fi al victoriei, am fost uimit să observ cât de bine rezonează realitatea autohtonă din vremuri de campanie electorală cu învăţăturile călugărului ficţional William de Baskerville transmise discipolului Adso de Melk în romanul „Numele trandafirului”.

„Îşi sporesc numărul cu oameni simpli care au fost stimulaţi de alte mişcări şi care cred că este vorba de aceeaşi mişcare de revoltă şi speranţă; şi sunt distruşi de inchizitorii care le atribuie unora greşelile altora, şi dacă sectanţii unei mişcări au făptuit un delict, acest delict va fi atribuit fiecărui sectant din fiecare mişcare. […] Oamenii simpli nu pot să îşi aleagă erezia, Adso, ci se adună pe lângă cine predică pe meleagurile lor, pe lângă cine trece prin satul lor sau prin piaţa lor” – Umberto Eco, ”Numele Trandafirului”, traducere de Florin Chiriţescu, Editura Adevărul.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...