Opinii

 

A ce vă pute, domnule?

Există un domn în România care, de aproape opt ani, iese în public să ne spună că-i pute a ceva. Nu lucrează la verificarea reţelei de gaze naturale, după costumul la patru ace, nici nu a fost vreodată vidanjor, după biografia pe care i-a scris-o recent istoricul Marius Oprea. Domnul cu pricina este numai un simplu angajat al poporului român, cu un contract pe o perioadă determinată. Pe un post a cărui fişă nu pomeneşte nimic despre sensibilităţi şi competenţe olfactive.

Ei bine, acestui domn mereu îi pute a ceva şi mereu ţine să spună asta în public. Tocmai de aceea mi-a trezit o maximă curiozitate strâmbatul său din nas în chiar Ziua României, când a ţinut să ne invadeze Facebookul cu o jelanie solitară despre ce rău pute din nou în România. Deci, a ce vă tot pute, domnule, pe aici, pe la noi, bieţi muritorii cu nasul înfundat?
Problema asta cu mirosul este destul de veche la acest domn. Întâi i-a puţit un asociat în politică. Nu ştiu dacă i-a puţit ca asociat sau ca prim-ministru. Ca asociat nu se face să-ţi pută, după cum ştiu şi copiii care îşi menţin cu mare greutate prieteniile din curtea blocului. Ca prim-ministru, v-am văzut parfumat cu un individ care puţea cât colo a demagogie, diletantism administrativ şi slugărnicie prezidenţială. Stăm diferit cu mirosul acesta, domnule.

Şi, pe măsură ce înaintăm în povestea noastră comună ce, iată, ne ocupă opt ani din viaţă, mirosurile percepute de noi au fost din ce în ce mai diferite de ale domnului în cauză. De exemplu, eu n-am simţit mirosul pestilenţial al pensiilor nesimţite, al salariilor burtoase, al alocaţiilor şi al firmelor mici care nu-şi pot deduce cheltuieli elementare, aşa cum se întâmplă în orice societate capitalistă. Domnului cu pricina i-au mutat nasul din loc, nu alta. Şi şcolile, şi spitalele şi… Raed Arafat.

Fără permisiunea înaltului mirositor, poporul însuşi şi-a permis să strâmbe din nas, ca încă bun cunoscător în ale duhorilor emanate de dictatură. Şi a strâmbat zdravăn, nu-i aşa? A fost nevoie de un import substanţial de strâmbături din nas pentru a contracara nasul fin al milioanelor de români. Şi de un miros închipuit, pe măsura sperieturii domneşti: lovitură de stat.
A ce vă mai pute, domnule, la sărbătoarea noastră naţională de dinainte de vot?

Sincer, când îţi miroase atât de rău şi celor din jur nu, e cazul să-ţi verifici măcar buzunarele. Se poate întâmpla uneori să uiţi de lucrurile degradabile pe care le-ai pus acolo la un moment dat. Încrederea populară, de exemplu, poate juca asemenea feste oricui, în politică, mai ales. Se degradează pe nesimţite şi irevocabil şi poate mirosi tare urât la un moment dat. A nedreptate, am mai spus-o aici şi nu am spus-o pentru fete bătrâne, care păţesc la fel.

Şi, încă ceva, înainte de final: într-o societate civilizată, dreptul de a strâmba din nas se câştigă. Iar pentru a-l câştiga trebuie să dovedeşti calităţi morale minimale, cultivate, şlefuite şi manifestate permanent. Dreptul de a strâmba din nas nu este o funcţie politică, domnule.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

10.12.2012 - 15:55white and blonde:.....no problem...

05.12.2012 - 07:57Autor:Bineinteles ca le-am vazut. Dar, omitandu-le, am avut ocazia sa va scriu. Cele bune!

05.12.2012 - 00:19white and blonde:Ghilimelele de rigoare le-ati vazut nu? Stiti ca niste ghilimele plasate unde trebuie dau un ton aparte unei .....situatii!

04.12.2012 - 17:33Autor:Adica? Sa inteleg ca gaozar, tiganca imputita si altele asemenea sunt puf de papadie? Orice recurs la morala este o punere la punct, nu o palma.

04.12.2012 - 10:58white and blonde:.."agresiv"

Pagina 1 din 1 (5 comentarii din 5)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...