Opinii

 

Dar, cu cianură, aţi încercat?

Există printre foştii la guvernare şi câţiva aproape simpatici idealişti. Oameni în jurul cărora se prăbuşesc zidurile şi lumile şi ei o ţin pe-a lor, că au făcut bine, dar a ieşit rău. Vezi în fundul pupilelor lor o formă de sinceritate vecină cu fanatismul ori cu nebunia pur-şi-simplu. Ei nu sunt dintre îmbogăţiţii guvernărilor, dispuşi oricând la o schimbare de coafură şi la o realiniere corespunzătoare vremurilor noi. Pe convingerile şi sinceritatea lor, ridicate la rang de credinţă, se construiesc utopiile statale, sectele religioase, găştile şi alte grupuri criminale. La finalul jocului, aceşti apostoli anacronici continuă să circule liber printre noi, propovăduind binele cu de-a sila.

Ei nu sunt o noutate în peisajul politic românesc. Unii au rămas în urma guvernărilor comuniste, perpetuând o iluzie a binelui comun împins către foamete, izolare şi, într-un final, crimă. Alţii, cei mai recenţi, viermuesc acum prin tot felul de ascunzători, resturi ale unei guvernări reformiste, care s-a dovedit a fi într-un final o organizaţie pusă pe furt şi pe căpătuială.
Pe unii îi văd de departe în această campanie electorală, pe alţii i-am întâlnit direct, faţă în faţă. Nu mai au aroganţa de ieri, de alaltăieri. Rostesc cuvintele cu două-trei octave mai jos şi sunt dispuşi să asculte cu calm opinia unuia ca mine. Până la un punct.

Încercaţi să le puneţi la îndoială bunele intenţii din ceea ce ei numesc reformă şi vă veţi trezi în faţă cu ditirambele fanaticului fără leac. Lipsa de recunoştinţă a unui popor pus pe mâncat îi supără cel mai tare. Economiile la bunuri vitale sunt şi acum pentru ei soluţia de salvare a acestui popor din ghearele încleştate ale crizei. Şi aşa mai departe.
Lipsa de recunoştinţă mi-a atras atenţie în principal. Îmi aminteşte de tristeţea lui Hitler în buncărul său. Vorbea despre acest lucru cu extremă convingere. Mi-l imaginez pe Ceauşescu în păpurişul unde şi-a petrecut ultimele ore de libertate gândind la fel. La lipsa de recunoştinţă a unui popor faţă de obiectivele mesianice ale sfântului conducător.

Încerc să înţeleg de la unul dintre activiştii portocalii la ce se referă şi îmi aruncă în faţă riscurile la care s-au supus el şi ai lui reformând ţara. El confundă în continuare haosul legislativ şi lichidarea economiei mici şi mijlocii cu măsuri reformiste. Urcă apoi la economii financiare prin amputări de venituri, asemenea naţional-socialiştiilor germani care i-au eutanasiat pe copiii cu handicap şi pe bătrânii neputincioşti în anii treizeci, din nevoi bugetare, în primul rând!

Îi urmăresc înflăcărarea portocalie până ce ea devine violet. Este punctul în care şi cele mai bune intenţii cad în ridicol. Aşa că profit de clipa de linişte care s-a creat şi pun cea mai nevinovată dintre întrebările ce-mi trec prin minte: Dar, cu cianură, aţi încercat?

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...