Opinii

 

Masoneria de cartier

Şi cel mai tânăr dintre debutanţii în comunicare ştie că, dacă vrei să distrugi ceva, e suficient să îl plasezi în ridicol. Tocmai de aceea, la vârsta mea, n-aş îndrăzni să fac asta unei idei valoroase şi, cu atât mai puţin, unui om valoros. Ce te faci însă când ideea sau omul zboară în jurul ridicolului asemeni fluturilor în jurul lămpii? Dacă eşti gazetar, ca mine, consemnezi şi mergi mai departe. Pentru simplul motiv că nu poţi muri de grija celui care se încăpăţânează să îşi facă rău.

Încă de prin anii şaptezeci am avut privilegiul să aflu, prin intermediul unui mare documentarist, câteva lucruri despre Masonerie, una dintre cele mai vechi şi mai discrete organizaţii mondiale. Discreţia sa face ca multe dintre evenimentele istorice, prin care s-a şlefuit civilizaţia umană, să-i fie atribuite. Aceeaşi discreţie a produs şi suspiciunea implicării Masoneriei în evenimente nu tocmai convenabile comunităţilor şi popoarelor care le-au trăit. La schimbarea perpectivelor, Masoneria poate fi de bine sau poate fi de rău. Dar cu câte alte subiecte nu se întâmplă la fel?

În ultimii zece-cincisprezece ani, am fost consultat în câteva rânduri de prieteni foarte tineri, care îşi începeau ucenicia în Masonerie. Expertiza mea în domeniu este extrem de subţire. Aşa că m-am rezumat la a le vorbi despre ceea ce Constantin Noica numea “devenirea întru fiinţă”, ştiind că acest concept poate fi un bun început pentru drumul pe care porneau. Le-o fi folosit sau nu la ceva, habar n-am, discreţia lor fiind acum demnă de un mason autentic.

Nu este aici nici locul şi nici spaţiul în care să pot dezvolta pe tema istoriei Masoneriei în România, a marilor masoni români şi a rolului jucat de ei în civilizaţia românească.

Pot zice însă câte ceva despre masonii pe care îi văd lălăindu-şi prin ziare calitatea, plini de o mândrie fără conţinut social şi cultural, cum ar fi fost de aşteptat. Aflu, din declaraţii publice făcute de aceşti domni, că au voie să-şi enunţe calitatea de mason, dar nu pot vorbi despre acţiuni de binefacere ale Masoneriei. Hai-da-de! Asta e o fractură de logică elementară. Citesc în continuare persiflări la adresa unei organizaţii caritabile care a participat la stârpirea poliomielitei pe Pământ, dar nu întâlnesc nimic despre fapte proprii, de aceeaşi natură. În plus, nu înţeleg nimic din declaraţia unui ins care spune că Masoneria este o organizaţie ce “doreşte o perfecţionare a gândirii şi a intelectului”. Omul acesta ştie ceva, dar nu ştie că perfecţionarea evocată se referă chiar la persoana lui, dacă e membru, cum pretinde, şi nu un rătăcit în Masonerie.

Şi, pentru un final apoteotic, aud în stânga şi în dreapta despre nişte candidaţi la alegerile parlamentare, care îşi trâmbiţează calitatea de mason când ca pe o promisiune, când ca pe o ameninţare. Această informaţie este tulburătoare şi pentru cel mai cinic dintre gazetari. Masoneria despre care ştiu eu este o organizaţie elitistă, iar elitele pe care le are în vedere sunt cu totul altceva decât băieţii de cartier, de tip repăr: “Suflă tată în trombon / M-a făcut mama mason!” Masonii pe care îi respect eu ştiu şi cine a scris şi cum sună în limba franceză un cu totul alt vers: “Unde sunt zăpezile de altădată!” Răspuns corect: François Villon. La care se poate ajunge numai devenind întru fiinţă, cum zice filosoful.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...