Opinii

 

52 de săptămâni

N-am început niciodată un proiect căruia să-i spun afacere. Pentru că n-am ştiut niciodată să le cer oamenilor altceva decât să fie cu mine. N-am ştiut cum altfel să le mulţumesc, decât redându-le lumea înapoi, deloc fardată. Mi-am luat alături prieteni care mi-au devenit colegi şi „am croit” o tipăritură, pe care am vrut să o primiţi cu dragoste, cu căldură, cu entuziasm, cu sete de adevăr. Am bătut la uşi pe care voi nu le puteţi deschide, am mers pe uliţe pe care maşinile nu urcă, am petrecut zile şi nopţi lângă cei revoltaţi, cei săraci, cei neajutoraţi, cei bolnavi şi, că am vrut sau nu, i-am dus şi dincolo de pragul casei, la pachet cu alte griji. Am adunat în redacţia noastră ştirile, interviurile, reportajele, poveştile de care am crezut că aveţi nevoie şi am dat puls acelei gazetării care, în viziunea unora, a rămas fără o mână, fără un picior sau fără cap. Am strigat în faţa tuturor că îmi iubesc meseria şi că, deşi aş putut face orice altceva, n-am vrut să mă rup de ea, de evenimente, de chemările semenilor. M-am întors tot în inima oltenilor mei şi am scris cu patimă despre ofurile lor. M-au ajutat zeci de mâini pe care nu le puteţi vedea, dar care, când voi dormiţi, caută cu nesaţ informaţii. M-au ajutat camarazii care, la fel ca şi mine, şi-au lăsat acasă copiii cu febră ca să plece pe teren. M-au ajutat colegii cu care am împărţit un covrig în şase pe la greve. Acei colegi cu care au uitat demult să se pună pe primul loc, înaintea voastră. Şi, deşi, nu le-am spus, le sunt recunoscătoare. „Săptămâna în Oltenia” este un proiect în care am implicat oameni la care ţin şi care, la rândul lor, s-au pregătit să ţină cu interesul vostru. Este al doilea cuib al familiei mele în care am investit ambiţiile profesionale şi devotamentul tuturor celor care au înţeles că presa e un stil de viaţă, nu o simplă ocupaţie. „Săptămâna în Oltenia” este, dacă vreţi, acel ceva care m-a ajutat să-mi definesc misiunile şi acele numere care ajung în casa ta, pentru ca tu să ştii în ce lume te învârţi. Este modalitatea mea de a mulţumi în parte celor care m-au format şi mă iubesc, celor care mă aşteaptă şi mă citesc. Este locul din care dau mai departe fiecare lecţie din ultimii mei zece ani şi locul în care îmi dau seama că niciodată nu voi termina să învăţ de la cei din jurul meu. Ştiu că gazetăria aceea curată nu va renaşte în nouă luni, ci în fiecare zi, prin ziariştii care nu vor să stăpânească lumea, ci să o vadă, să o ajute, să o iubească. Îţi mulţumesc pentru votul tău de încredere şi pentru faptul că m-ai ajutat să realizez un vis. Împlinim un an. Au trecut 52 de săptămâni, şi povestea mereu merge mai departe. Pentru că „Săptămâna în Oltenia” înseamnă presă. Nu o idee despre ea. Şi aşa va fi mereu.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...