Special

“Lanţul generaţiilor: arhive, narativizări si culturi ale memoriei” la Muzeul Memorial “Nicolae Bălcescu”

Evenimentul este organizat în perioada 15-16 iunie, în cadrul acordului de colaborare dintre Institutul de Cercetări Socio-Umane “C.S.Nicolăescu-Plopşor” al Academiei Române şi Muzeul Memorial “Nicolae Bălcescu", cu ocazia bicentenarului naşterii lui Nicolae Bălcescu (1819-2019). Ediţia din acest an este realizată în parteneriat cu ORMA SODALITAS ANTHROPOLOGICA din Cluj-Napoca.
Subiectul celui de-al patrulea colocviu din seria “Lanţul generaţiilor” invită colegii de generaţie să reflecteze la o întrebare fundamentală: cum ne raportăm la relaţia dintre arhive şi cultura memoriei prin intermediul narativităţii? Vocile înregistrate în documentele scrise sau înregistrările de teren au o forţă personală, care ne permite să înţelegem ceea ce Paul Ricoeur numea identitate narativă, respectiv acea “capacitate a unei persoane de a pune într-o povestire, de o manieră concordantă, evenimentele existenţei sale". Dacă “povestirea, naraţiunea reprezintă acţiunile” (Fr. Revaz), ele însă sunt şi spaţiul în care se construieşte, cu sens, o persoană, fără a ignora narabilitatea,ceea ce merită ostenealade a fi povestit, proces ce poate fi marcat uneori de traumă (bine localizatăistoric, cazul deportaţilor basarabeni în Gulag, studiat de Ludmila Cojocaru şi Virgiliu Bîrlădeanu). Nu putem nega importanţa noţiunilor de „înnodare" şi „deznodare", utile în înţelegerea construirii unei anumite relaţii temporalitate-biografie prin intermediul procesului narativ, asumată întotdeauna specific, ce poate atinge şi spaţiul ficţionalului, aşa cum ne-a demonstrat Natalie Zemon Davies într-o lucrare clasică, pornind de la studiul scrisorilor de graţiere din Franţa secolului al XVI-lea.
Nu intrăm într-o întreagă literatură a subiectului, dar ştim că o acţiune nu poate fi teoretizată şi gândită decât prin intermediul povestirii sale (la mise en récit), chiar dacă există şi opinii contrare, conform cărora acţiunea poate fi gândită dincolo de naraţiunea/naraţiunile care o/le articulează (diferenţa dintre istorie ca realitate şi istoria ca discurs, care este, până la urmă, cea dintre nivelul acţional-viaţa şi cel narativ-istoria). Narativitatea este, aşadar, cea care conferă ordine, sens, coerenţă între diferitele evenimente multiple şi dispersate ale vieţii, ba, mai mult, potrivit unor fenomenologi (David Carr 1991), lumea acţiunii şi relatarea ei sunt indisociabile. Ea pare mai degrabă o calitate, o însoţitoare a acţiunii care nu poate exista, ajunge în timp, până la noi, în lipsa ei. Un fapt cultural (eveniment istoric sau un ritual) îşi are propria narativitate, înţeleasă chiar ca sumă de narativităţi, nu rareori coexistente sincronic şi diacronic, aşa cum identifică etnologii (Ileana Benga 2005), prin intermediul cărora avem acces la un eveniment plasat, uneori, illo tempore,dând naştere la o memorată(Bogdan Neagotă, Ileana Benga).
Invitaţii noştri, istorici, arhivişti, etnologi, sociologi, filologi vor încerca să răspundă, pornind de la propriile cercetări, la întrebările pe care, inevitabil, suntem obligaţi să ni le punem cu onestitate atunci când analizăm acest raport. Şi sperăm să o facă, ştiind că suntem moştenitori şi creatori a unei culturi a memoriei în care nu fetişizarea arhivei contează (în fond,o probă a modului nostru de a ne îndepărta fricile şi de a ne defini mai „solid" ştiinţific), cât ascultarea atentă, onestă, sensibilă a vocilor celor dinaintea noastră, înţelegându-le, corect, locul şi importanţa lor în accesul la un trecut, niciodată atât de clar în toate contururile sale, conform aşteptărilor noastre, dar nici confiscat de o cultură a amneziei sau reideologizat, chiar cu ajutorul „specialiştilor".
„Trecutul ca text" (Andi Mihalache) devine, aşadar, un pretext pentru a ne povesti pe noi înşine, discutând despre ceilalţi şi despre cum ne-am construit relaţia cu ei, cei de altădată, încercând să ne aşezăm mai bine în propria temporalitate.
Foto: “Domnişoară cu canar”, fotografie realizată în atelierul Krauss din Craiova, la 1887, colecţia Mircea Georgescu; fotografie reprodusă cu permisiunea proprietarului

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...