Opinii

 

Sclipici verbal contra puterea exemplului

Abia a trecut o săptămână de la înscrierea candidaţilor la Birourile Electorale şi mă simt deja asaltat de avalanşa de informaţii privind inaugurări de diverse obiective sau de soluţii salvatoare oferite de candidaţi pentru diverse probleme acute ale societăţii. Pe ecranele TV trec la trap sigle colorate, moace de foşti, actuali şi potenţiali parlamentari ca într-un western clasic. Succesiunea este atât de rapidă încât privitorului îi este greu să spună căruia dintre candidaţi îi va reveni un rol în parodia de „Cel bun, cel rău, cel urât” pusă în scenă pe 09 decembrie.

Dacă ar fi să aleg după convingeri intime aş şti cu siguranţă pe care foaie a buletinului de vot să îmi plasez ştampila. Nu sunt convins însă că preferaţii mei ar face faţă unui joc în care regulile sunt deja stabilite şi în care viitorul pe termen mediu al politicilor socio-economice din România este deja dictat de diverse influenţe externe. Ca să poţi alege cu capul ar trebui să asculţi discursul sau să vezi atitudinea unor candidaţi în momentul în care se prezintă în faţa votanţilor.

Experienţa ultimilor ani ne arată că, totuşi, discursul nu poate fi un criteriu solid de selectare a candidaţilor de încredere. Un amic mi-a mărturist deunăzi că a fost încântat de preţiozitatea şi complexitatea ideilor expuse de un candidat pe unul ditre posturile TV din Vâlcea. Marşând doar pe eternele deficienţe ale sistemului legislativ românesc candidatul în cauză a lăsat impresia unui logician al sistemului, ceea ce nu au reuşit să rezolve trimişii în Parlament vreme de peste un secol părând să stea la degetul mic al acestuia. Sigur, un trimis în legislativ trebuie să îşi pună mintea la contribuţie pentru a perfecta legile adoptate în Parlament. Cu toate acestea, parcă aş insista pe alte atribute ale unui candidat de încredere.

Sclipiciul aplicat pe diverse declaraţii pompoase în cadrul dezbaterilor TV nu îmi garantează intenţia respectivului/lor de a-şi bate capul mai departe cu observarea problemelor reale din colegiul său şi identificarea soluţiilor pentru acestea. Parcă mi-ar stârni mai multă încredere un candidat care se bazează pe puterea exemplului. Aceasta este până la urmă şi găselniţa votului uninominal. Când rămâi cu maşina în pană îi eşti mai degrabă recunoscător celui care te ajută să o reporneşti decât individului care îţi face teoria motorului cu ardere internă.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...