Special

Incredibila poveste a ultimului tăbăcar autentic din Vâlcea

Un atelier de argăsit piei autentic. Un tăbăcar autentic. Este povestea lui Ionel Ciontea din comuna Vaideeni din Vâlcea, care continuă să ducă mai departe tradiţia moştenită de la părinţi! De mic copil îi plăcea să se joace în atelier... în timp joaca a devenit meserie, iar meseria s-a transformat în pasiune. Este unul dintre puţinele exemple de meşteşugari tineri care continuă să folosească metodele traţionale de prelucrare a pieilor.

Atelierul lui Ionel Ciontea este vechi de jumătate de secol. Aici bărbatul dă o nouă viaţa blănurilor de oaie, ce ajung mai departe cojoace pentru ciobanii din zonă sau obiecte pur decorative. Numai că nu mai au aşa mare căutare, dar tăbăcarul nu vrea să renunţe la ce ştie el mai bine să facă. Maşinăriile vechi de peste 50 de ani funcţionează perfect şi acum. Dacă pe vremuri în comuna Vaideeni, renumită pentru oierit, erau 3-4 tăbăcarii de blană de oaie, acum atelierul lui Ciontea este singurul din judeţ care mai finisează blănurile.

“Este moştenire de la părinţi. Este din anii 70, au fost aduse utilajele din Caransebeş, foste ateliere. Le întreţinem dar, din păcate este o activitate doar de sezon. A fost o perioadă în care nu am muncit deloc. Acum şi-a mai dat drumul, se mai caută covoraşe de pus pe jos pe la pensiuni, pe la case mai mari”, ne-a declarat Ionel Ciontea.

Chiar dacă munceşte mult, ultimul tăbăcar din Vaideeni şi unul dintre puţinii din Oltenia nu se plânge. Se bucură că unul dintre copii învaţă meserie şi atelierul poate să funcţioneze încă mulţi ani de acum înainte. “Pielea în stare crudă, sărată, ajunge la mine. O băgăm la butoi, la muiat, se face spălatul de două ori. Apoi merge la maşina de decărnat, se desprinde rezidul. Apoi se bagă la argosit unde stă o săptămână, poate şi zece zile, depinde de piele. Apoi urmează uscatul, apoi merge la maşina de ras, de câte ori este nevoie, până ajunge pielea ca o mănuşă. Apoi finisajul şi e gata de făcut din ea orice", mai spune completează Ionel Ciontea.
Chiar şi autorităţile locale îl apreciază foarte mult.

“La noi păstoritul nu a murit. Le este greu ciobanilor să îşi mai ia cojoace, nu mai au de unde”, ne-a declarat primarul localităţii, Daniel Băluţă. Comuna Vaideeni a devenit celebră încă de la Razboiul de Idependenţă din 1877 când a furnizat armatei române mii de cojoace.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...