Reportaj

Drumul mătăsii de la Stoeneşti-Vâlcea

O familie din Vâlcea a înfiinţat, în urmă cu 10 ani, o fermă unde creşte viermi de mătase. Familia Niculescu are o plantaţie de 20.000 de duzi, produc cam 100 de kilograme de gogoşi de mătase pe an. Drumul de la creşterea viermilor până la obţinerea iei este extrem de migăloasă.

Afacerea familiei Niculescu, singura familie de sericicultori din România, porneşte de la plantaţia de duzi, şi ajunge la creşterea viermilor de mătase, obţinerea borangicului şi se opreşte oarecum la produsul finit – fie el costum popular, maramă, covor, ie, perdele, ştergare şi eşarfe din borangic. Cristina Niculescu şi soţul ei sunt singura familie care mai ţese borangic de la viermii de mătase din „ogradă“. Toate produsele lor sunt destinate târgurilor tradiţionale, din care familia se străduieşte să nu lipsească, dar se regăsesc şi în spaţiul de prezentare din comuna Stoeneşti, situat la drumul naţional care face legătura între Râmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu.

O singură larvă poate mânca şi 1.000 de kilograme de frunze de dud. Înainte de eclozare gogoşile sunt culese şi uscate în cuptoare speciale. Firele de mătase se extrag manual.

O ie ajunge şi la 100 de euro bucata, iar o eşarfă din mătase naturală la 30 de euro.

Borangicul, firul natural de mătase ţesut cu măiestrie de larvele fluturelui Bombyx mori, bine hrănite cu frunze de dud, era nelipsit în trecut din gospodăriile ţărăneşti. În lada de zestre a oricărei fete de măritat se găsea marama şi cămaşa cu altiţă cusută cu fir subţire de borangic alb sau gălbui. Astăzi singurul loc din România în care se obţine mătase naturală, dar se şi ţese, se găseşte în judeţul Vâlcea, la Stoeneşti.

„În gospodaria noastră, totul se face ca pe vremea bunicii. Viermii de mătase, aduşi la stadiul de ouă, sunt crescuţi cu grijă timp de 40 de zile până îşi fac propria „fabrică” de mătase, adică acea gogoaşe pe care viermele şi-o ţese în jurul lui. Apoi fiecare cocon este adunat şi deşirat pentru a obţine firul de borangic, care mai apoi va fi tors şi ţesut la războaiele de lemn din atelierul propriu. Nimeni nu mai creşte viermi de mătase. Cel puţin de 20 de ani nici nu se mai ştie că există viermi de mătase... Este destul de greu să duci tradiţia mai departe, dar, fiind o plăcere, nu mai luăm în considerare greutatea, adică totul însemnămuncă, iar dacă munceşti şi vine şi remuneraţia pe urmă... este bine. Noi am pornit destul de timid pentru că nu am avut dud să creştem viermii de mătase. Mai mult, nu am avut nici spaţiu unde să-i creştem", spune Cristina Niculescu.

Cresc viermii, se ocupăă de obţinerea firelor de borangic, apoi deţesut pe războaie manuale din lemn. Totul se lucrează manual. La final, din firele de mătase se nasc ii şi rochii superbe, cămăşi de bărbat, marame şi esarfe, serveţele şi ştergare.

„Îmi amintesc cât de greu a fost, acum aproximativ 18 ani, să găsesc meşteri populari care să mai ştie să facă războaie de tesut manual. Pe lângă produsele din Borangic în atelierul nostru găsiţi o gamă largă de produse tradiţionale româneşti confecţionate manual: Îi din panza de casă ţesute manual, serveţele şi ştergare de artizanat, feţe de masă, trăişti şi trăistuţe, brâie şi bete, zgardane şi brăţări, ornamente din cânepă şi pănuşi speciale pentru a le oferi cadou, iile din pânză topită pentru damă, fetiţe şi băieţi, şi nu în ultimul rând veşminte preoţeâeşti din borangic sau din bumbac cu diverse motive tradiţionale”, a conchis femeia.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...