Opinii

 

Dragostea la Colegiu, în timpul mareşalului, cu butoniere şi manşete, primul şi ultimul print al chimiei şi alchimiei, când lumea avea destin...

Istoria mentalităţilor, mult mai complexă decât a evenimentelor, pune tăcere şi freamăt pe cele scrise şi nescrise, de povestit cerului spre iertare şi zeilor spre delectare... (Au interpretat fenomenul, lumesc, pentru cele lumeşti, Pierre Chanu... Gibbon, Dan Horia Mazilu, Andrei Pippidi, Andrei Cornea)

Dragostea la Colegiu în timpul mareşalului era livrescă, pluvială, fertiliza erorile ca povestea dintre însinguraţi... Şi era atâta libertate că nu iubeai decât ceea ce trebuia să iubeşti, adică aşa cum îi plăcea Domnului, afirma Augustin şi părintele Veţeleanu, ceea ce nu înţelegea Avalin, cel cu presiunile şi nu cu pulsiunile... Şi, mai mult, cu documente de citit peste timpuri, aşa cum era la Marea vie... Dinicu Golescu, Algoritmi în matematică şi diferenţele divin în viaţă, Conceptul şi privirea, Bibliografii metabolizate, Metamorfozele fişei de lectură, Stil, scriitura, sentiment livresc... Doctorate.
Cu avangardă în priviri şi scoala alchimiei în constituiri... Cabinetul de lectură, cu structuralism, stilistică, hermeneutică, text şi metatext, desenul din antropologia culturala a lui Ion Tuculescu, pentru memoria afectivă a generaţiilor contextuale şi făra coniventă... Olimpiade, olimpiade, ca memorie rafinată a iubirii de text, de imprevizibil, de destin... Roxana este în SUA, Mihaela în Canada, Olivia între oamenii secreţi ai lumii finanţelor, Camelia scrie textele comunicării la una dintre marile Universităţi, Simona este la pupitrul sistemului comunicaţional de la preşedinţii României, Ruxandra conduce o bancă în Franţa... Împotriva curentului, nefiind la filologie, unde erau 8 ore de limba şi literatura română, iar la Colegiul Economic nici 3 ore, au impus metoda naratologiei, conceptul de didascălie, la nivel naţional... Şi cel mai citit volum de pregătire pentru bacalaureat... Şi primul simpozion naţional despre Herta Muller, laureată a premiului Nobel... Şi au învăţat, mai ales, lecţia omului...
Omule, cum zicea polemista din consiliile pentru gradaţiile de merit şi ordinul de cavaler din buletinul oficial. Şi manualele, şi programele de nativitate.
Şi cum ontogenia repeta filogenia, genotextul precede fenotextul...
Cum contabilitatea şi tăcerile adunărilor, unde unu şi cu unu nu fac doi, dau sintezele din iubirea se divide dar nu se împarte... Cum extemporalele, de zi cu zi, semn al raţionalului, care ar trebui să fie în lume, în costum de dragoste timpurie şi târzie, ca ubicuitatea revărsării destinului de apoi, după talanţii primiţi, măsura îndoită, când nacafaua te caută (Nu orice necaz e o pacoste, ci numai cel pe care ţi-l rezervă soarta, un om îşi dezvăluie latentele spiritului numai dacă e lovit de nenoricire), nu te ajută... Şi cum îl întâlneşti pe acelaşi drum, pe biologul cu aproape aceeaşi nacafa. Feriricirea de-a avea nacafa...
Cum alt fel de contabilitate, aceeaşi ştiinţă, de fapt, îşi trece dincolo iubirea de-o viaţă şi descoperă nacafaua, în tăcerea sandwici-ului de prea târziu pentru erori fertile...

Nu era profesor la Colegiu, în Vartalia. Pasăre rară în lumea cifrelor. Nu era profesor de cifre. Învăţase de tânăr că lumea lui Pitagora nu era pentru pentru nevroza învăţăceilor, ci pentru a aproxima ecuaţia prin care să descopere muzica universului. Aşa se răzbună Parcele.. Îţi dau şansa de a fi atipic... De câte ori se îndrăgostea, pleca la studii în străinătate... Viaţa îl prinsese cu abonament spre Govoralia. Când lumea se schimbase şi tehnicile narative iubeau ca primul impuls al lui Freud...

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...