După aproape 2 ani de guvernare, constat că vocabularul limbii române este sărac în termeni pentru a evalua corect activitatea şi „realizările” actualei guvernări. Incompetenţă? Incapacitate? Iresponsabilitate? Puţin spus.
Într-un an în care ţara noastră ar trebui să atragă atenţia prin evenimentele dedicate Centenarului, completând imaginea unui stat consolidat şi puternic, cu istorie şi tradiţie, actualul cabinet distruge prestigiul şi direcţia României atât în plan intern, cât şi extern. Circul a devenit o politică de stat, iar incompetenţa şi hoţia sunt ridicate la rang de virtute.
Un bilanţ real la aproape jumătate de mandat PSD-ALDE ar cuprinde următoarele:
Instituţii ale statului român, care până mai ieri erau un etalon de seriozitate şi disciplină sunt aruncate în derizoriu şi prinse în hora fanatismului politic.
Ramuri ale agriculturii româneşti sunt afectate dramatic de pesta porcină, iar autorităţile sunt depăşite de situaţia extinderii virusului de la un judeţ la altul.
Noul an şcolar aduce în atenţia opiniei publice aceleaşi vechi probleme. Mulţi dintre elevi vor merge în şcoli care au wc în fundul curţii sau nu au apă curentă, nu au autorizaţii sanitare sau de stingere a incendiilor. În plus, copiii vor studia manuale pline de greşeli, iar produsele lapte şi corn vor ajunge din nou, cu întârziere.
Sistemul de pensii din România s-a transformat într-o ştafetă a bombei cu ceas. Până la momentul 0 se prezintă ca un „Caritas”, numai că piramida are baza întoarsă, iar punctul de sprijin este din ce în ce mai firav şi mai superficial.
Justiţia? Zeiţa Themis ridică din sprânceană pe sub eşarfa transparentă şi zâmbeşte amabil infractorilor, dar mai ales faptelor de corupţie.
Infrastructura este la pământ. Nici acum, la 100 de ani de la Marea Unire regiunile istorice nu sunt unificate, ele figurând ca simple puncte cardinale pe harta traficului rutier. Sute de promisiuni, 0 km de autostradă. Dar pentru ministrul Şova este un aspect pozitiv, pentru că „autostrăzile ne alungă investitorii”.
Premierul României? Cea mai mare catastrofă politică postdecembristă. Orice ieşire publică se transformă într-o gafă care discreditează imaginea actualului cabinet, şi nu în ultimul rând, a românilor de pretutindeni.
Investiţiile lipsesc cu desăvârşire, absorbţia fondurilor europene este la minim, tarifele la utilităţi anunţă noi creşteri, banii devin tot mai ieftini, iar creditele tot mai greu de accesat. “Mulţumită înfăptuirii marelui program socialist”, 35% din unităţile administrative teritoriale din România sunt în pragul falimentului. Inflaţia anuală urcă la 5,2% în august, după ce alimentele s-au scumpit cu 4,1%, iar produsele nealimentare cu 6,7%. De la începutul anului, gazele s-au scumpit cu 16%, serviciile poştale cu 21%, combustibilii cu 6%, legumele cu 4,4%. Sunt cifre care demonstrează vulnerabilitatea economiei româneşti. Dar cum în matematica PSD “12 este mai mare decât 16” nu este de mirare că situaţia economică, deşi dă cu rest, indiferent de baza de calcul, în comunicările PSD şi ALDE este prezentată pe plus. Guvernul a ajuns la fundul sacului! Ce se va întâmpla rămâne de văzut, însă un lucru este cert. România a devenit o ţară nesigură din punct de vedere economic şi a început să se împrumute săptămânal la rate din ce în ce mai ridicate. Asta arată disperare şi lipsă de viziune, iar scenariul Greciei nu pare unul atât de îndepărtat nici pentru ţara noastră.
Avem o ţară aruncată în haos, unde lipsa profesionalismului guvernării nu pare că mai deranjează pe cineva. Mult mai interesante sunt micile picanterii scoase la iveală de minipuciul psdist ce a stârnit adevărate controverse naţionale.
În plan extern, septembrie a fost începutul anului european. Preluarea Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene este un moment ce ar trebui să genereze o îmbunătăţire a imaginii României şi a guvernării, în plan internaţional. Dar, evenimentele ultimilor 2 ani, ar putea amâna această onoare pentru România, aşa cum chiar oficialii europeni au declarat. Sancţionarea recentă a Ungariei prin activarea articolului 7 din Tratatul UE este un precedent extrem de periculos, care ar trebui să sune ca un ceas deşteptător pentru autorităţile române. Acelaşi ceas care trebuia să-i amintească premierului român de ora sosirii lui J.C. Junker pe aeroport. Dar cine să înţeleagă? Nu m-ar mira ca UE să ne lase în curând, cu ochii la răsărit, cu bocceluţa la spinare şi ceva datorii pentru generaţiile viitoare. Dar chiar şi într-o asemenea ipoteză mă îndoiesc că doamna Dăncilă şi tandemul Dragnea-Tăriceanu ar putea pricepe vreodată răul făcut...
Romulus Bulacu
