O seară expresivă şi întâlnirea cu S., preot la o biserică de taină. Am intrat împreună la un magazin express, pentru cheltuieli sumare. M-a aşteptat la ieşire. Am trecut lin pe lângă un om al străzii. I-a dat toate cumpăraturile lui, în taină, fără să vadă nimeni. Se înserase. Mi-au dat sec lacrimi tăcute şi i-am privit alura, de preot trecut prin asceza hermeneuticii. Aşa şi generaţia din care face parte... Zâmbetul lui are asceza pustiei. E luminator-cristalin. Se strecoară înfrigurat printre oameni. Am vrut să-l strig, mai mult pentru mine, decât pentru el...
Dimineaţa am luat autobuzul spre B. În staţie începe discuţia cu V., un cadou al naturii. O inteligenţă frumoasă. Eseuri, ca acum 20 de ani... Bucurii nepermise, chiar dacă sunt cadouri. Citim din Herta Muller... Ce lilieci înfloriţi. Când capodoperele merg acasă cu autobuzul, mă gândesc ce poate face morala din om: nici praful nu-l atinge...
La coborîre, întâlnire cu A. Este doctor la SMURD, în Bucureşti. Venise cu acelaşi autobuz. Studenta strălucită, a luat concursul cu excelenţă... O bucurie a retoricii muntelui: perseverenţă, încrâncenare, inteligenţă, morală, morală, expresivitate. În staţia autocarului o aşteapta bunica... Cu patruzeci de ani în urmă, aşa mă aştepta tatăl meu, după succesul la facultate...
Peste drum, tinerii mei vecini... au lăsat câinele lor liber. Nu primea nimic de la nimeni. Am schimbat câteva cuvinte şi am plecat... Adormisem. L-am auzit lătrând la geam. Privindu-i dinţii am înţeles, din nou, Creaţionismul. Dumnezeu pune suflet în om şi face diferenţa. Un om care trece dincolo are aceeaşi configuraţie fiziologică a danturii cu prietenul meu de la geam. Omul îl are prieten pe Dumnezeu, câinele are vecin numai un om...
