Opinii

 

Autişti frumoşi printre anormali urâţi

De o săptămână circulă un spot pentru nişte suplimente alimentare, care, chipurile vin în ajutorul bolnavilor de autism, de Alzheimer. O reclamă care dovedeşte că unii comercianţi sunt capabili de orice pentru notorietate şi profit. O reclamă ca un pumnal în pieptul celor care nu mai pot ţine piept. Pentru că ne îndeamnă să ne urâm copiii bolnavi şi bătrânii neputincioşi. E ca o a doua boală grea care, prin toţi egoiştii şi pasivii ţării, în afară de cei plătiţi să fie pâinea lui Dumnezeu, transformă nişte copii din flori rare, în buruieni deranjante. Exact ca statul român, care îngroapă tot ce nu-i aduce câştig. Avem peste 30.000 de copii autişti şi numărul lor creşte de la o zi la alta. Degeaba ne îmbrăcăm în albastru şi ieşim pe stradă. Degeaba scufundăm Parlamentul în culoarea speranţei două nopţi pe an. Degeaba desenăm panglici, când, de fapt, ne ţinem mâinile în buzunare. Legea autismului a murit în cocioaba asta de ţară, înainte să se nască. Şi, indiferent cât de singuri sunt în lumea lor nevinovată aceşti copii, oricât de rupţi de realitatea dură se găsesc şi oricât de întârziaţi ar fi în gesturi şi fapte, oameni mai urâţi şi reci decât cei care au grijă să-i închidă într-un univers paralel, eu nu am să mai văd. E adevărat că pentru ei nu există vindecare. Dar asta nu dă dreptul nimănui să-i izoleze precum nişte câini comunitari care ar parazita societatea. Nu e vina lor că nu ştiu ca noi toţi ce culoare au visele sau dacă dragostea e de catifea. Nu au greşit nimănui, nici măcar prin faptul că există, pentru a plăti tribut autorităţilor care nu sunt capabile să-i recunoască legal. Nu e vina lor că îi trimitem în şcoli de stat unde sunt primiţi cu lehamite, după intervenţii, unde nu există programe de învăţare pentru ei, cadrele optând pentru terapia ABA, promovată de americani. Nu e vina lor că toţi conducătorii sunt nişte Dumnezei corupţi care „îţi oferă” posibilitatea de a rămâne restanţier sau să te trezeşti cu datorii cu o viaţă mai puţin achitată. Poate Cel de Sus percepe impozit pe inocenţă. Poate e cel mai scump vameş dintre fericire şi sănătate. Poate poartă mască de fier, e bancher şi nu poate fi cumpărat. Poate fi oricum, dar noi n-avem nicio scuză. Că tratăm fiinţele autiste ca pe nişte umbre şi că prin indiferenţa noastră le băgăm cu tot cu familii într-o cutie şi mai întunecată. Nu avem nicio scuză că punem poveri pe umerii unor părinţi şocaţi, pe care proprii copii îi văd străini şi îi lăsăm să plătească în particular terapii şi terapeuţi pentru un sâmbure de speranţă. Nu avem nicio scuză că îi lăsăm să îmbătrânească fără să-i privim în ochi şi că lăsăm neprofesionişti să ne liniştească cu diagnostice false. Nu avem nicio scuză că lăsăm oamenii să devină „nebuni” în timp ce vând totul pentru atingerea şi zâmbetul copilului. Nu avem nicio scuză că ne dăm deoparte ca spectatorii şi că-i lăsăm amanetaţi, punând ipotecă pe sufletul unor familii care nu-şi pot duce prichindeii la serbări şi care nu vor auzi un „te iubesc”, în ciuda faptului că ei l-au rostit trezindu-se şi adormind. Este vina noastră că plecăm capul ca nişte persoane prea importante şi ocupate şi nu vedem nişte autişti frumoşi cu şanse egale şi mai e vina noastră că suntem aşa urâţi şi anormali când pretindem că cei de lângă noi, care nu pot fi ca noi, trebuie să stea ascunşi sau pot să dispară. Dacă există ceva înduioşător, impresionant şi tandru în tot ce am spus, atunci este legat de neîmplinirea de a nu aduce o veste bună. Şi poate de dorinţa arzătoare de a asculta din gura unui om cu autoritate: „Te-am ajutat şi mă simt frumos într-o lume în care toţi te văd pe tine urât şi inutil”…

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

24.10.2012 - 04:05klaus:Cineva spunea ca , sa fii autist nu inseamna sa fii neuman.Insa , inseamna sa fii strain.Inseamna ca ceea ce este normal pentru mine , nu este normal pentru alti oameni.

Incep sa am autism....

Sau mai bine zis , as fii preferat sa am decat sa vad,aud,simt atatea ........prostii ....... ca altfel nu am cum sa le spun..

15.10.2012 - 21:18rondinella di campo:Inainte de orice,e nevoie sa fii informat...Daca e vorba de autism,in diferitele lui forme,lumea nu stie unde sa caute informatia...

Dar pana sa ai informatia e nevoie sa iubesti...ca sa poti ingriji si ajuta un astfel de copil...

Recuperarea unui astfel de copil nu se face in scoli normale si nici cu terapia Aba...se face cu terapia iubirii de oameni...ca esti dascal sau parinte...

Pagina 1 din 1 (2 comentarii din 2)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...