Interviu

Prinţesa Brianna Caradja: „Pe politicienii care cu o semnătură sunt în stare să nege drepturi elementare nu am cum să-i iert”

A râs când am întrebat-o ce are în comun cu Xena şi a devenit serioasă când a recunoscut că deranjează pe mulţi. Mi-a povestit despre familia sa nobilă, despre femeile puternice care au modelat-o şi despre rugăciunea pe care o spune seara, înainte de culcare. Mi-a mărturisit prieteneşte de ce ultima căsătorie este cel mai mare regret, dar şi cine o salvează pe „Prinţesa Militantă” când simte că nu mai poate. Mi-a explicat de ce facem lucruri pe care le regretăm şi de ce un necunoscut îi poate schimba ziua. Ne-am adus aminte de cele mai emoţionante întâmplări din Piaţa Universităţii şi de cât de „mişto” e să fii sărbătorit în mijlocul protestelor. Unii îi spun că e „copil din flori”. Dar cei mai mulţi o văd o floare la uşa României. Pe cine? Pe ea, pe Brianna Caradja. Prinţesa Brianna Caradja.

Andreea Căprescu: Sunt voci mai mult sau mai puţin documentate care susţin că Brianna Caradja nu este prinţesă. Că nu are nicio legătură cu vreun titlu nobiliar. Eu nu cred gura lumii. Care este de fapt povestea familiei dumneavoastră?
Prinţesa Brianna Caradja: Nu sunt „voci”, e doar un zvon, evident neverificat, şi preluat cu aviditatea de rigoare de presa tabloid. Pornirea acestor prostii a coincis cu începerea divorţului în 2007-2008. Despre istoria familiei, am umple multe pagini. O să mă rezum să menţionez cele mai recente şi marcante persoane: Matuşa Elena Văcărescu, care a participat activ la tratatul de la Versailles, în 1918, şi care a susţinut mereu România prin intensa activitate pe care a desfăşurat-o în Franţa. A stat în exil toată viaţa din cauza povestei de dragoste pe care a avut-o cu Regele Ferdinand. Să nu uităm că, aşa cum prevedea Constituţia, căsătoriile între membrii Familiei Regale Hohenzollern din România şi români, era strict interzisă. Frumos de amintit este că, de-a lungul vieţii, a ţinut o corespondenţă cu Regina Maria, ele fiind extrem de apropiate. Apoi doresc să amintesc de bunica mea, Prinţesa Ecaterina Caradja (născută Cantacuzino-Kreţulescu) a cărei viaţă este un adevărat roman, dar şi exemplul meu de tenacitate, speranţă şi conduită. Mă bucur că am avut parte de multă învăţătură din partea ei. A avut tot, a pierdut tot, dar mereu a pus binele tuturor înaintea binelui său. Apoi mama mea, Prinţesa Alexandra Caradja, a avut şi ea parte de un destin ieşit din comun. A pilotat avioane în timpul celui de-al II-lea război... Sunt extrem de multe de povestit, toate ar umple câte o carte. Dar am ţinut să le aduc un omagiu aici celor trei doamne care au contribuit la caracterul pe care îl am, la felul în care mă port. Femei puternice, cu destine dificile, dar excepţionale.

A.C.: Am zâmbit discret, citind câteva rânduri care vă întregesc profilul public. Spuneţi că a fi prinţesă nu înseamnă să porţi rochii de poveste şi nici să fii prizonieră într-un castel. Povestiţi-mi, care e treaba unei prinţese şi când ajunge ea să se simtă mândră de statutul pe care îl are?
B.C.: În secolul în care trăim, o prinţesă nu poate să se rezume la câteva activităţi de caritate şi câteva ieşiri mondene. Cred cu tărie că am o responsabilitate mare de-a mă implica, de-a îndrăzni să ridic unele probleme, de-a vorbi pentru cei care nu au glas sau nu pot fi auziţi. Sunt conştientă de faptul că deranjez mulţi prin luarea de atitudine. Este de bine. Am înţeles că acea rea-credinţă a unora faţă de mine este semnul că activitatea mea totuşi are un ecou. Militez pentru libertate, deci mi se pare normal ca această libertate să poată începe şi cu viaţa mea!

A.C.: Sunteţi un om popular. Poate pentru că mereu v-aţi aliat unor cauze civice importante pentru România. Sunteţi prinţesa care iese mereu în stradă. Pentru ce mai protestează azi Brianna Caradja şi care sunt crezurile sale?
B.C.: Poate o să vă surprind, dar ceea ce o să spun va suna de modă veche: cred în Libertate, cred în respectarea demnităţii, cred în obligaţia de a ocroti mediul înconjurător, cred în obligaţia de-ai ocroti pe cei care nu mai pot sa aibă singuri grijă de ei. Cred că, de-a lungul decadelor, s-au câştigat unele avantaje sociale care trebuie respectate şi astăzi. Trăim momente perturbante, în care omul se regăseşte mai greu într-o societate prea divizată. Între suveranitate şi globalizare riscăm să ne rătăcim. Cred într-o Românie puternică şi afirmată pe plan global. Cred că este posibil şi imperativ. Cred că nu avem (sau nu se lasă auzite) voci care să ne permită să recăpătăm mândria de sine. Şi sunt o optimistă de fire, nu cred în cuvintele „nu se poate”!

A.C.: Descrieţi-mi, vă rog cel mai emoţionant moment pe care l-aţi trăit în Piaţa Universităţii în mijlocul manifestanţilor.
B.C.: Au fost multe. Momente speciale, când multe voci şi multe suflete vorbesc la unison. Sau cântă imnul naţional, cu mic cu mare şi cu o imensă speranţă în suflet. Dar vreau să vă povestesc de ziua mea, pe 10 aprilie. Anul ăsta am anunţat prietenii că renunţ la tradiţionala petrecere şi că îmi doresc să stau la Universitate, alături de cei care deja îmi sunt apropiaţi. Când am ajuns acolo, mă aşteptau cu flori, cu cântec şi cu un banner mare pe care scria „La Mulţi Ani, prinţesa noastră!”. Am împărţit saleuri şi fursecuri, am cântat împreună, am băut răcoritoare. Au venit şi prieteni care nu obişnuiau să stea în Piaţă. Magic. Cea mai frumoasă aniversare! Am venit acasă abia cărând florile primite. Majoritatea cu şnur tricolor. Greu găsesc cuvintele prin care să pot exprima cât de frumos şi special a fost.

A.C.: Admir oamenii care au curajul să lupte pentru drepturile şi libertăţile lor şi care zdruncină pozitiv societatea, în timp ce alţii stau frumos în case, la căldură, aşteptând minuni. Ce este mai dezamăgitor? Să fii aproape singur într-o luptă a tuturor sau să te lupţi cu un stat meschin?
B.C.: Statul meschin şi complet aservit intereselor politice. Pe unii oameni îi pot înţelege de ce nu ies şi ei la proteste. Pe politicienii care cu o semnătură sunt în stare să nege drepturi elementare nu am cum să-i iert.

A.C.: La ce vă gândeaţi când vă aflaţi în duba jandarmilor, după câteva arestări consecutive, trei, dacă nu mă înşel?
B.C.: Trei consecutive în aceeaşi zi (6 martie a.c.). Au mai fost altele anul ăsta. La ce să mă gândesc... la furia împotriva unei privare total abuzivă de libertate. La felul în care legea este total ignorată şi deturnată, interpretată voit în mod greşit. Dar şi la faptul că, dacă poate să ajute la mediatizarea problemei (6 martie a fost prima zi când problema gazelor de şist a fost discutată, ca urmare a arestărilor noastre) este un lucru pozitiv.

"Anul acesta au început schimbări importante în modul de-a gândi, şi aceste schimbări trebuie susţinute şi încurajate. Oamenii au învăţat să se exprime cu glas tare despre problemele lor. Nu numai în România, ci la nivel mondial.", Prinţesa Brianna Caradja

A.C.: De ce nu sunteţi apropiată Casei Regale? Întotdeauna există o oaie neagră în viziunea oamenilor?
B.C.: Nu avem aceleaşi priorităţi. Sunt o prinţesă militantă. Dânşii nu se implică în probleme socio-politico-economice.

A.C.: Cum vă împăcaţi cu politica? Dar cu politicienii?
B.C: Uneori da, mă împac, pentru că activismul civic nu înseamnă că nu ai şi simţul umorului. Practic şi auto-ironia, aşadar îmi permit să critic şi unii politicieni. Este uneori ciudat, pentru că pe mulţi i-am întâlnit în repetate rânduri. Cu unii mă pot înţelege. Una este activismul în „stradă”, alta e atitudinea pe care o adopt când stau la o masă de discuţii. Deplâng faptul că nu se întâmplă mai des. Se tot laudă cu comunicarea cu societatea civilă, dar în fapte nu prea se concretizează.

A.C.: Că vă place sau nu, sunteţi un personaj controversat. Poate din cauza acelui nonconformism frumos de care v-am povestit. Unii vă găsesc imorală, alţii nedemnă de titlul de prinţesă. Pe cine deranjaţi, de fapt?
B.C.: Îi deranjez pe cei care nu au niciun fel de viziune. Restul este un bla-bla penibil.

A.C.: Nu e uşor să ţi se spună că eşti copil din flori. Nici să fii protagonista unor scandaluri mediatice. Nici să trudeşti împotriva unui sistem bolnav şi răvăşit. Toate aceste lucruri te încarcă, mai ales când devii persoană publică. La ce se gândeşte Brianna înainte de a adormi, în fiecare seară?
B.C.: Anul acesta au început schimbări importante în modul de-a gândi, şi aceste schimbări trebuie susţinute şi încurajate. Oamenii au învăţat să se exprime cu glas tare despre problemele lor. Nu numai în România, ci la nivel mondial. Este un lucru extrem de pozitiv. Iar seara, înainte de-a adormi, mă rog la Dumnezeu. Primele cuvinte sunt mereu pentru a mulţumi. Mulţumesc pentru ziua ce tocmai se termină, pentru cei cu care am vorbit, pentru cele bune sau mai rele de care am avut parte. Apoi, după ce citesc câteva rânduri (nu pot fără o carte pe noptieră), adorm cu o imensă plăcere. Activitatea mea este una care necesită multă energie, multă dare de sine. Dar şi aduce multă bucurie. Fie prin câteva cuvinte spuse de o persoană necunoscută care a prins curaj şi speranţă. Un singur moment de felul acesta mă încarcă pozitiv pentru toată ziua.

A.C.: Cândva, într-un interviu, maestrul Sergiu Nicolaescu mi-a mărturisit că intrarea în politică este cel mai mare regret al său. Apoi, tot politică a făcut. Care este cea mai mare părere de rău pe care o purtaţi în suflet şi de ce fac oamenii lucruri pe care totuşi le regretă?
B.C.: Sincer, cel mai mare regret pe care îl am acum este ultima căsătorie. Care mi-a adus multe dezamăgiri şi nenumărate probleme, fiind vorba de un om totalmente obsedat de persoana mea. Regret înzecit din cauza faptului că au avut de suferit şi copiii mei. Au fost atacaţi şi prieteni apropiaţi. Este regretabil că nu aplicăm legile aşa cum ar trebui, pentru a nu permite asemenea lucruri. De ce facem lucruri pe care ulterior le regretăm? Pentru că suntem doar umani! Important este să nu rămâi amar după o experienţă urâtă. Să tragi linia, să înveţi ceva. Mereu este loc de îmbunătăţire, de creştere spirituală.

A.C.: Să facem un exerciţiu de imaginaţie: Ce are în comun prinţesa Brianna cu Xena, prinţesa războinică?
B.C.: Mulţumesc pentru cea mai haioasă întrebare! Un răspuns adevărat este imposibil. Pot să vă spun două lucruri: am urmărit şi eu serialul şi mi-a plăcut. Şi… ştiaţi că actriţa (Lucy Lawless) este o activistă de mediu? Chiar s-a implicat în nişte acţiuni destul de periculoase. Respect!

A.C.: Legată de drapel, vă străduiţi să aduceţi mereu o schimbare în bine. Dar, toţi avem greutăţi. Îi ajutăm pe alţii şi, uneori, aşa puternici cum suntem văzuţi, avem nevoie de o mână care să ne ridice. Pe prinţesa Brianna ce şi cine o salvează?
B.C.: Prietenii. Cei pe care mă pot baza. Uneori, când am o „coborâre de motivare”, un singur zâmbet, pe stradă, de la un necunoscut, îmi ridică instant moralul. Momentele frumoase sunt cotidiene, dar adesea constau în câteva clipe pe care trebuie să învăţăm să le captăm cu inima deschisă! Şi să le preţuim!

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

09.10.2012 - 14:36white and blonde:Imi pare tare rau, dar mie nu imi place deloc aceasta femeie..cred ca ar trebui sa faca altceva cu viata ei, in alte domenii, etc.

Pagina 1 din 1 (1 comentarii din 1)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...