Albumul citat este un argument pentru civilizaţia imaginii şi funcţiile ei de persuadare: culturală, socială, economică, politică. Tiberiu Pîrnău şi Gheorghe Smeoreanu prezintă municipiul Râmnicu Vâlcea diacronic şi sincronic, printr-o desfăşurare panoramică de informaţii, o istorie a trecutului, a prezentului şi a viitorului. Ochiul autorilor este situat în prezent, cu asimilarea unui trecut sănătos, pentru un viitor fascinant. Adăugam imediat: istoria nu este o poveste frumoasă. Este, însă, clădită,descrisa, pas cu pas în volumul citat, un spectacol, care face diferenţa. Datele într-un sistem arborescent, din metamorfozele fişei de lectură devin bibliografii asumate. Titlurile capitolelor sunt pe măsura unuia dintre preceptele drag autorilor: albumul la vizitator,turist sau om de afaceri. Le cităm pentru expresivitate: „Istorie. Suntem vechi, domnilor!”, „Păduri şi ape”, „Cartierele Râmnicului”, „Vecini frumoşi”, „Monumentele oraşului”, „Şcolile oraşului”, „Viaţa culturală”, „Dincolo de limitele oraşului”, „Viaţa, aşa cum este ea” şi „Agenda”. Observăm folosirea cuvântului „limitele”, concept şi din hermeneutica filosofiei, dar şi a istoriei imaginii.
Debutul comentariului din capitolul prim, „Istorie. Suntem vechi, domnilor!” începe corect: cu cel de-al doilea război între Imperiul Roman şi Dacia, 105-106, amintindu-se „ruta de acces a armatelor romane conduse de Traian” (pag. 7). Aceeaşi pagină cuprinde imagini de pe columna lui Traian din Roma, din anii 101-102 şi 105-106. Este frumoasă acolada cu Buridava şi geograful grec Ptolemeu. Altă interpretare ar fi fost oţioasă. Prima imagine, de fapt, a paginii este o panoramare a oraşului prezent, era să spunem recent. Imaginea atestă ochiul călinescian al autorilor. Din prezent interpretăm trecutul. Paginile albumului sunt, în general, construite şi pe acest principiu al istoriei literare şi stilisticii mesajului comunicaţional.
Domnitorul Mircea cel Bătrân (1386-1418) este prezentat clasic şi static. Excelente imagini despre geografia oraşului, date utile într-o panoramă cu imagini de basorelief, de civilizaţie veche şi nouă la pagina 14. La paragraful „Demografie” o observaţie interesantă şi subtextuală: „Pentru 6,42% din populaţie, apartenenţa etnică nu este cunoscută”. Frumoasele păduri sunt mai ales un comentariu şi, evident, imaginile vorbesc despre, autorii fiind şi ziarişti, ce înseamnă „defrişarea” de astăzi din România. „Piramidele din Valea Stăncioiului” sunt prezentate expresiv cu viziunea scriitorului care poate pune şi accente psihanalitice. Subcapitolul „Cartierele” este, pe alocuri, un film minimalist. Oltul, într-o imagine de o splendidă învecinare, topos-ul muntelui şi utilitatea barajului, este, într-adevăr, un vecin din categoria ancestralului kalokagaton, o amintire despre cum este construită filocalia în Muntele Kalokagaion.
Exactă citarea lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, în caracterizarea lui Teodosie Rudeanu: „cel mai profund om de stat dintre boierii români de atunci” (1521, stăpânea 36 de sate). Discutăm despre frumosul vecin: comuna Budeşti. Tot la Budeşti se găseşte o fabrică: Faurecia (franceză, a 6-a ca mărime în domeniu). Evoluţia urbanistică a municipiului Râmnicu Vâlcea este un capitol sintetizator, acribios. Un subcapitol se numeşte: „Încadrarea în regiune, în sistemul urban naţional, regional şi european.” Preocuparea autorilor este de a fi utili vizitatorului român sau străin. Datele, uneori tehnice, sunt o formă de promovare normală a unei instituţii sau alteia: Antares Transport, S.C. Apavil, CET Govora S.A., Romprest Energy. Expresivitatea involuntară o găsim la pagina 44-45, unde, din câte înţelegem, tinerii ecologişti impun sănătatea în salubrizare. Alt element vizibil în oraşul Râmnicu Vâlcea este ceea ce se numeşte Shopping City Râmnicu Vâlcea, cea mai modernă destinaţie de cumpărături şi divertisment din regiune, un text exact: „Mai mult, arhitectura modernă, construcţia impresionantă, alături de deschiderea faţă de business-urile locale şi locurile de muncă pe care le creează, direct şi indirect, prin chiriaşi, transformă Shopping City Râmnicu Vâlcea într-un resort important pentru dezvoltarea socio-economică a întregii zone. De la comportamente de consum, piaţă imobiliară şi de retail şi până la stil de viaţă.”
Capitolul „Monumentele oraşului” este plin de informaţii. Informaţia şi imaginea constituie schimburi simbolice cu lectorul albumului, propunând o comunicare unde nu numai cuvintele şi imaginile în sine comunică, ci forţa ilocutorie a expresivităţii, a ceea ce se întâmplă între cuvânt şi imagine (illocutionary force). Monumente prezentate: Judecătoria, Tribunalul Judeţean, Hala, Primăria, Pavilionul Central al Spitalului Vechi, Casa Alexiu, Poşta Veche, Şcoala Populară de Arte, Casa Balotescu, Monumentul Eroilor şi Cimitirul Eroilor din Primul Război Mondial, Monumentul Independenţei, Monumentul Domnitorului Barbu Ştirbei... Ansamblul Arhiepiscopal, fostul schit Cetăţuia, fostul schit Inăteşti, Biserica Bunavestire, Biserica „Cuvioasa Paraschiva”, Biserica „Toţi Sfinţii”, Biserica Sf. Dumitru, Biserica Sf. Gheorghe.
Ansamblul Arhiepiscopal este prezentat, prin fotografie, ca o metamorfoză între „natura naturata” şi „natura naturans”. O modalitate, cum ar spune Andrei Pleşu, de prelungire a bisericii în natura, natura devenind trup al Zeului. Strategiile imaginarului ca limită şi depăşire a melancoliei fac imaginea existentialist de înălţătoare, precum în muzica lui Mahler, sau în stilizările aulice ale muzicii sacre. M-am bucurat să îl găsesc citat pe Grigore Tocilescu în contextul prezentării bisericii „Sf. Dumitru”. Grigore Tocilescu fusese citat de Th. Mommsen. M-a bucurat fraza pentru prezentarea Bisericii „Sf. Gheorghe”: „Sub îngrijirea preotului Vasile Bălănescu a fost adusă şi montată în biserică vechea catapeteasmă a Mitropoliei Ţării Româneşti de la Târgovişte, ce se afla la Institutului Teologic din Bucureşti, cu binecuvântarea patriarhului Justinian Marina.”Sunt prezente doua personalitati, mutatis mutandis, de poveste induhovnicita. Textul de prezentare a monumentelor este potenţat de imaginile transfiguratoare. Conceptul şi privirea se întâlnesc la fiecare pas. Citarea lui Nicolae Iorga dă aura reperului. Muzeele sunt prezentate ca istorie în sine şi ca istorie funcţională.
Un capitol memorabil este cel despre: „Buridava romană”. Învăţământul vâlcean este prezentat ca funcţionalitatea unui sistem benefic, pagini sintetizatoare despre: Damila, brandul Annabela, Nurvil, complexul turistic Paradis, parcuri, vecinii de vizitat: Olăneşti, Călimăneşti, Govora...
Într-o lume în care faţa celuilalt se transformă într-o imagine (Levinas), în care “mesajul fotografic", "retorica imaginii'' înseamnă şi "al treilea sens" (Roland Barthes), când J.Derrida, B. Stigler publica: "Ecografii ale televiziunii", Vilem Fluser teoretizează despre filosofia fotografiei, se pare că noul limbaj, în alchimia scriitura imagine, este "suportul prin excelenţă al visului de putere absolută" (Pierre Bourdieu). Ne amintim despre ceea ce le spunea Hegel colegilor săi filosofi: lectura zilnică a ziarelor este necesară. Lectura Albumului "Râmnicu Vâlcea, 10x10", în contextul citat, schimbând ceea ce este de schimbat, interactiva, 10 capitole, 1o teme, de Tiberiu Pîrnău şi Gheorghe Smeoreanu, ziarişti şi scriitori, are atributele amintite, la care adăugăm concluzia existenţei în istorie: când trece mantia Divinităţii, a norocului, să întinzi mâna să o (îl) prinzi.