Opinii

 

Oameni şi candidaţi

Ca de fiecare dată, campania electorală împarte politicienii în oameni şi candidaţi. Ca de fiecare dată, competiţia aceasta desparte alegătorii în optimişti şi orbi. Pe liste apar nume la care cu greu ajungi. Apar personaje cu nasul pe sus care nu vorbesc decât atunci când vor şi pentru cine vor. Apar personalităţi care se vor „coafate”, dar sunt intangibile în culise. Apar lideri care, în lipsa unei competiţii cu miză mare, refuză să vorbească plebei, care are dreptul să cântărească o varietate de răspunsuri. Apar de nicăieri feţe amabile care ar lega prietenii şi se comit strângeri de mână care nu pot însemna nimic, pentru nimeni. Apar anonimi băgaţi în prima linie, graţie generozităţii financiare şi apar sinchisiţi care, după ce şi-au adunat voturile, uită să mai dea bună ziua. Apar nume imorale care se folosesc de notorietatea căpătată cu ajutorul tabloidelor şi profiluri umflate. Apar şi tupeişti care în alte mandate s-au plimbat cu lăutarii pe uliţe şi-au uitat de Parlament, apar mâini drepte şi mâini stângi ale unor veterani total nedoriţi. Printr-o întâmplare, apar şi oameni care vor să piară pe limba lor, luptând până la capăt într-o mare de ipocriţi, care se încăpăţânează să-i asimileze cu calităţi cu tot. Apar oameni citiţi şi educaţi, experimentaţi şi respectabili care sunt ameninţaţi de stricăciunile ce-i vor şterşi din memoria publică. Apar oameni care au dovedit că pot şi al căror singur defect este că au rămas prea puţini. Apar oameni care au făcut o meserie din ceea ce înseamnă nevoile infinite ale unei comunităţi şi oameni prea puţin creditaţi pentru că nu sunt papagali la TV. Apar oameni care au mai schimbat şi înainte ceva în această ţară, dar în care, un electorat fript şi orb dă cu pietre, generalizând. Apar oameni care s-au zbătut să construiască legi şi nu doar teorii, oameni care au, la fel ca noi, probleme acasă, rude bolnave, rate în bănci şi navete de făcut. Pe aceia nu-i mai zărim, nu-i mai credem, nu-i mai susţinem. Ne mirăm, dând din coate când cineva îi descoase şi scoate binele din ei. E adevărat că ne-am ales întotdeauna conducătorii cu maxim optimism. Dar nimeni n-a întrebat cât de orbi suntem şi când ne-am făcut ultimul control. Am amestecat, metaforic vorbind, mierea cu mucegaiul şi ne-am întrebat apoi de ce avem un gust neplăcut. Urmează o nouă campanie sângeroasă. Mai mult în interior. Urmează o perioadă în care se vor arunca bani cât nu strângi tu o viaţă, pentru un dram de încredere şi-un gând pozitiv indus. Şi poate, măcar de data asta, vedem şi noi color, ascultăm stereo şi nu mai pierdem semnalul. Poate de data asta nu-i mai lăsăm la volan pe cei care au fost îmbogăţiţi de neştiinţa celor slabi de înger şi nici pe aceia despre care ştim din start că după ce vor fi candidaţi, nu vor mai fi nimic.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

08.10.2012 - 20:30privat:STITI NUMAI SA CRITICATI

Pagina 1 din 1 (1 comentarii din 1)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...