Interviu

Daciana Sârbu: „Nu-i fac niciodată comentarii despre politică premierului”

Daciana Sârbu vorbeşte despre ce-i lipseşte mai mult în această etapă a vieţii, despre personajele toxice din România, despre hrana sănătoasă şi despre misoginismul din politica autohtonă. Află de ce relaţia cu Victor Ponta este una „eco”, de ce Daciana nu-i face reproşuri prim-ministrului şi cum militează europarlamentarul pentru salvarea Roşiei Montane. Toate răspunsurile, pe larg, în acest interviu marca Săptămâna în Oltenia.

Andreea Căprescu: Sunteţi co-autoarea unei rezoluţii importante care cere interzicerea tehnologiilor bazate pe cianuri în mineritul UE, rezoluţie adoptată în 2010 de forul legislativ european cu o majoritate covârşitoare. Referitor la cazul Roşia Montană, care credeţi că sunt „trădătorii” care susţin legitimarea proiectului minier RMGC şi care este interesul lor?
Daciana Sârbu: Nu am alte informaţii decât cele publice, dar am văzut ceea ce am văzut toţi, respectiv faptul că mai mulţi reprezentanţi ai guvernării PDL au susţinut deschis, fără rezerve şi în mod repetat, deschiderea acestei exploatări. Cel mai vizibil şi vocal susţinător al proiectului este nimeni altul decât preşedintele Băsescu. V-aş reaminti că a pledat pentru acesta inclusiv în momente extrem de importante, precum conferinţele de presă de la Bruxelles sau chiar discursul său din Parlament, în ziua în care s-a votat suspendarea sa!

A.C.: Îmi amintesc că în anul 2007 aţi defilat îmbrăcată într-un tricou alb pe care scria „România nu gustă cianura”. Anul acesta au apărut şi acele spoturi publicitare cu un impact emoţional deosebit. Maia Morgenstern sau Dragoş Bucur transmit un mesaj poate puţin dur, dar clar. Dacă Daciana Sârbu ar trebui să apară într-un asemenea clip, cum s-ar manifesta pentru a sensibiliza publicul?
D.S.: Impactul deosebit al acelor clipuri se datorează personalităţilor speciale din sfera culturală care au ales să se implice în această campanie. Nu cred că e rolul meu să apar în clipuri, eu fac tot ceea ce ţine de atribuţiile mele pentru a milita pentru cauzele în care cred.

A.C.: Care sunt la ora actuală personajele toxice pentru România şi idealurile ei?
D.S.: Înainte de orice, toţi cei care au făcut foarte mult rău României în ultimii ani, prin măsurile de austeritate care au lovit categoriile cele mai slabe şi vulnerabile. Ei au provocat dezechilibre grave, care au adâncit efectele crizei economice.

A.C.: Una dintre priorităţile dumneavoastră, dată fiind şi activitatea din Parlamentul European, este promovarea unei alimentaţii sănătoase, în special în rândul copiilor. În România, chiar dacă sunt părinţi care înţeleg principiile unei alimentaţii sănătoase, cam cât credeţi că îşi permit produse bio?
D.S.: Eu promovez în primul rând alimentaţia sănătoasă. Iar a mânca sănătos nu înseamnă a mânca scump! Dimpotrivă, adesea, înseamnă a face economii: e sănătos, de exemplu, să renunţăm la sucurile carbogazoase, dulciurile sau mezelurile din comerţ, să optăm pentru legume şi fructe româneşti, de sezon, să gătim pe cât posibil în casă. Când vorbesc de hrană bio, mă refer în primul rând la alimentele provenite de la micii producători români, care, chiar dacă nu au acea etichetă, sunt adesea produse după reguli bio.

A.C.: Că tot suntem la capitolul acesta, de ce are „Daciana o relaţie mai eco” cu Victor Ponta şi ce presupune regimul acesta?
D.S.: Este adevărat că l-am făcut atent în privinţa alimentaţiei sănătoase şi între timp şi-a asumat aceste principii şi crede sincer în ele. Ecologist era deja, ca orice pasionat al naturii care înţelege nevoia de a o proteja.

A.C.: Sunteţi pe scena politică de la 18 ani. Pentru o femeie, cu siguranţă nu este uşor. Aţi auzit de multe ori comentarii răutăcioase, nefondate, din partea colegilor de sex opus. Cât de dezvoltat este misoginismul în politica românească şi cui serveşte această armă?
D.S.: Nu cred că misoginismul este o armă, este mai degrabă o deprindere inerţială. Şi, ca la orice deprindere, e nevoie de timp pentru a o schimba. Eu cred că schimbarea se va produce, până la urmă, prin reuşitele individuale şi modelele pozitive ale femeilor din politică.

A.C.: Ca europarlamentar, ce orizont de timp întrevedeţi pentru integrarea României în Spaţiul Schengen? Explicaţi-mi ce avantaje ar aduce includerea spaţiului economic românesc în spaţiul economic european?
D.S.: Dacă vorbim despre călătoriile efectuate de către turiştii români în spaţiul european, în termeni concreţi, nu vor mai exista controale la frontierele terestre (de la momentul aderării, frecvenţa acestora a scăzut, dar din punct de vedere formal, ele încă erau posibile). Identificarea pasagerilor în aeroporturi este în continuare obligatorie (dar în mare parte ea este rezultatul cerinţelor companiilor de transport). Cred că eliminarea controalelor vamale în ceea ce priveşte transportul de produse este însă un beneficiu net pentru economia românească. În privinţa integrării efective, decizia are la acest moment condiţionalităţi strict politice. În Olanda au avut loc alegeri şi noua majoritate încă nu s-a pronunţat pe această temă, iar acum, practic, singurul oponent cert dintre statele membre este Germania.

A.C.: Între nota generală a opţiunilor electoratului român şi nota generală a opţiunilor electoratului european sunt deosebiri fundamentale?
D.S.: Agenda electoratului este specifică fiecărei ţări în parte, pentru că fiecare are teme prioritare ce ţin de spaţiul intern şi climatul dintr-o anumită perioadă. Ceea ce uneşte acum spaţiul european este preocuparea comună a electoratului pentru măsurile de combatere a şomajului şi crearea de locuri de muncă, precum şi respingerea măsurilor de austeritate.

A.C.: Care sistem de vot îl consideraţi mai aproape de ceea ce îşi doreşte electoratul? Cel uninominal la care a trecut România sau cel pe lista după care sunt aleşi europarlamentarii?
D.S.: Cred că fiecare tip de scrutin are nevoie de un sistem de vot specific, adaptat şi la specificul naţional, dar şi la practicile europene. În întreaga UE europarlamentarii sunt aleşi după un sistem similar. De altfel, la alegerile europarlamentare, lista corespunde, în fapt, unei echipe, pentru că şi în activitatea europarlamentară contează mult munca de echipă – delegaţia română a unui partid face parte dintr-un grup european, care are o dinamică proprie, priorităţi comune şi acţiuni convergente.

A.C.: În ţară se face mare vâlvă pe tema interceptărilor telefonice din timpul referendumului. Veţi avea vreo iniţiativă în PE legat de acest aspect? Veţi denunţa acolo aceste abuzuri?
D.S.: Vom informa forurile europene cu privire la toate încălcările de drepturi şi libertăţi din această perioadă.

A.C.: Între 2001 şi 2003 aţi fost consilier în Corpul de Control al lui Adrian Năstase, prim ministru la acea vreme. Îl cunoaşteţi destul de bine. Care este primul lucru care v-a trecut prin minte când aţi auzit de tentativa sa de suicid? Te poate determina politica să-ţi iei viaţa?
D.S.: M-am gândit, în primul rând, cu îngrijorare şi durere, la copii. Sper ca ei să depăşească acest episod dramatic şi foarte dificil cu bine.

A.C.: Ştiţi, se spune că în România guvernează ura şi patima. Eu ştiu că guvernează Victor Ponta. Care este de fapt adevărul?
D.S.: În România guvernează, în acest moment, o coaliţie care încearcă să repare nedreptăţile şi greşelile guvernării PDL, să depăşească această epocă dominată de ură şi să construiască pentru viitor.

A.C.: Nu o să încerc să vă bag în aceeaşi oală cu restul femeilor, dar noi, ce-i drept, avem un simţ critic foarte ascuţit. Ce-i reproşaţi cel mai des premierului şi în acelaşi timp soţului Victor Ponta?
D.S.: Nu-mi place să fac reproşuri, mai degrabă comentarii constructive, dar niciodată despre politică!

A.C.: Aţi afirmat la un moment dat că sunteţi mai mult copil decât un om mare. Când o să crească suficient Daciana Sârbu, pentru a spune „da, sunt un om matur!”?
D.S.: Maturizarea este un proces care ne completează personalitatea cu fiecare eveniment care ne marchează, şi am parcurs destul de multe astfel de etape în ultima perioadă. Am învăţat multe lecţii importante în aceşti ani.

A.C.: Nu aş vrea să intru prea mult în sufletul Dacianei Sârbu (nu pentru că nu ar fi mare), dar tare mi-aş dori să aflu ce-i lipseşte în această etapă a vieţii, fie că e vorba de un ruj sau de un moment…
D.S.: Îmi lipseşte timpul petrecut în familie. Dar ştiu că vorbim de o resursă extrem de preţioasă, care ne lipseşte celor mai mulţi dintre noi.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...